Piața din spatele Bisericii Evanghelice (Buxtehudiana, cum îi spunem noi, poeții, în slang sibian), unde cafeaua nu se pune pur și simplu în ceașcă, ci se toarnă peste frișcă, în vreme ce miresele vin și-și fac poze la zid, cu rochiile fluturând peste acoperișurile cu ochi, apoi picăturile de ploaie ca firimiturile pentru vrăbii și noi povestind la nesfârșit despre căsuța din Elada care îi va adăposti cândva pe prieteni și pe rătăcitorii dragi. Mirosurile de lumânare și plăcintă cu urdă (și mărar), discurile vechi dar cu temei, atelierele de ceramică și berăriile ca ciupercile, din zece în zece metri aproape, cu țigăncușe cerșetoare. Și-o droaie de poeți rătăcind și sporovâind din zi până în noapte, ajungând iar la o nouă zi. Suntem niște mulatri prin adopție, nu-i așa?
septembrie 23, 2014 la 4:18 pm |
Dacă făpturile născute în aerul dintre ultimele prelungiri ale lumii noastre și umbrele cu degete lungi și transparente ale celeilalte părți, atunci răspunsul este da. 🙂 Sunt plăcute la citit asemenea reveniri la spleenurile felurite și mozaicate care de atâta vreme respiră prin poezia (și viața) mesmeiană (sau mesmeiotă? mesmeitică?)
septembrie 23, 2014 la 4:19 pm |
Dacă făpturile… sunt… etc etc. 🙂
septembrie 23, 2014 la 6:45 pm |
🙂 chiar când greșim o literă sau un verb sau o frază – tot potrivit este pe acest blog! din elipse facem lumi 🙂
septembrie 24, 2014 la 6:32 am |
Drona clona făcut poza!
„facit”
septembrie 24, 2014 la 9:30 am |
deh, eh!