Huet

Piața din spatele Bisericii Evanghelice (Buxtehudiana, cum îi spunem noi, poeții, în slang sibian), unde cafeaua nu se pune pur și simplu în ceașcă, ci se toarnă peste frișcă, în vreme ce miresele vin și-și fac poze la zid, cu rochiile fluturând peste acoperișurile cu ochi, apoi picăturile de ploaie ca firimiturile pentru vrăbii și noi povestind la nesfârșit despre căsuța din Elada care îi va adăposti cândva pe prieteni și pe rătăcitorii dragi. Mirosurile de lumânare și plăcintă cu urdă (și mărar), discurile vechi dar cu temei, atelierele de ceramică și berăriile ca ciupercile, din zece în zece metri aproape, cu țigăncușe cerșetoare. Și-o droaie de poeți rătăcind și sporovâind din zi până în noapte, ajungând iar la o nouă zi. Suntem niște mulatri prin adopție, nu-i așa?