sărutul dat păpușii

 

mmUTEwe0jCypilkr6feISNQ

Este una din cele mai ciudate și frisonante fotografii de odinioară, din scotoceala pe care am făcut-o și o mai fac (din când în când) prin albumele vechi de pe internet. Fetița care își sărută păpușa, care păpușă ar putea să îi fie fiică, dar și mamă, mătușă, verișoară, nepoată, strănepoată, strâbunică și tot așa. Fiindcă păpușa aceea (aceasta) conține un lung șir de femei inexistente sau substituibile sau fantasmagorice. Iar scaunul uriaș este și pat, și leagăn, și cărucior, și montură și căruță! Cea mai atingătoare e patima cu care fetița sărută păpușa, strângând-o ușor de gât, ca să o apuce bine, să nu îi alunece, să nu rămână fără ea. E unul din primele simțăminte pe care le percepem în copilărie: acela că un ceva anume vom pierde, va dispărea, ne va aluneca dintre mâini și se va duce pentru totdeauna.

Anunțuri

4 răspunsuri to “sărutul dat păpușii”

  1. Roxanne D. Says:

    Mă fascinează mereu modul în care dumneavoastră surprindeți efemerul din fotografiile vechi cu copii. 🙂

  2. mesmeeacuttita Says:

    și pe mine mă fascinează :), tocmai de aceea scriu despre (e un soi de proustianism de întreținere, dacă pot să îl numesc astfel)

    dar chestiunea este valabila, în general, pentru fotografiile de epocă, inclusiv pentru cele cu maturi (am scris despre destule astfel de fotografii, aici)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: