fostul imperiu se deşirase ca o dantelă îngălbenită (reminder)

IMG_2050(imagine primită de la Yoshiro)

Fostul imperiu se deşirase ca o dantelă îngălbenită, aşa încât faimoasa de odinioară capitală, căreia i se spunea cât se poate de simplu Metropola, era şi nu era un spaţiu ca oricare, dar nici unul excentric în chip aparte, ci se potrivea felului în care Patria la scurtă vreme de trecerea dintre milenii, cu o labă de lup în secolul XX şi cu o coadă de şobolan în secolul XXI, făcea grimase de ţară sfântă şi predilectă pentru întâmplări proaspete. Astfel încât, atunci când cei trei îngeri se scoborâră în Metropolă, ei fură aproape imediat băgaţi în seamă. Erau identici: în blugi şi tunică, dar cu o mantie albastră, chiar azurie de-a binelea, pe umeri, apoi cu părul şaten, cârlionţat şi lung, legat într-o coadă. Aveau ochii alungiţi, sprâncenele parcă pictate şi pensate, gâturi lungi ca de păsări flamingo şi, mai ales, da, asta este o precizare necesară pentru mersul lucrurilor de acum înainte, erau muţi, nu puteau vorbi. Nu erau surzi, nici orbi, dar erau muţi. Nu căzuseră de sus în acelaşi loc, ci fiecare ajunsese în altă parte a Metropolei, aşa cum i-a fost dat să aterizeze unei păsări rămase fără picioare, silite să găsească un loc adecvat. Unul din ei căzu chiar în mijlocul unei defilări de rutină în incinta Fortăreţei din capitala ţării, drept care a fost arestat instantaneu, fiind confundat cu un spion. Al doilea căzu într-o fabrică de produse farmaceutice, aşa încât confuzia a făcut ca el să fie luat drept negociatorul olandez care nu ştia să vorbească limba ţării şi care se ocupa de tranzacţia cu firma băştinaşă. Cum negociatorul cu pricina fusese poreclit Olandezul zburător, atunci când al doilea înger plonjă direct în sala principală de îmbuteliere a pastilelor, lucrătorii îl confundară în chip cât se poate de firesc cu străinul investitor în Sfânta lor Patrie. Doar o fată de la ţară, robotind de zor la aranjarea medicamentelor, pricepu că bărbatul cel tânăr cu mantie albastră şi părul prins în coadă nu putea fi olandez, ci trebuie că venea din zone mult mai tainice, drept care, după ce aşteptă ca lumea să îşi vadă de ale ei şi să nu îi mai dea atenţie oaspetelui, îl luă de mână pe acesta, îl închise într-un dulap de serviciu şi îi făcu semn să o aştepte acolo până după încheierea orarului de lucru. Iar îngerul înţelese. Dar şi dacă nu ar fi înţeles, totuna ar fi fost. Al treilea individ ar trebui să spun, poate, dar mă voi corecta şi voi spune al treilea înger, nimeri printre funcţionarii de la Banca Naţională, aşa încât fu imediat confundat cu un hoţ, un paznic dădu de zor alarma şi îngerul se trezi arestat cât ai zice peşte de nişte gealaţi îmbrăcaţi în uniforme de camuflaj. Va să zică lucrurile stăteau astfel: trei îngeri plonjaseră peste Metropolă, scoborâţi cu nu se ştie ce scop, iar doi dintre ei fuseseră deja arestaţi, doar unul mai era în libertate, dar nu era limpede pentru câtă vreme.

Anunțuri

2 răspunsuri to “fostul imperiu se deşirase ca o dantelă îngălbenită (reminder)”

  1. Șoseta cu Povești Says:

    am văzut că oamenii care trec pe la banca națională sunt deseori confundați cu statui. în metropolă, sunt din ce în ce mai mulți oameni confundați cu statui. cum sunt prinși, cum sunt statuați.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: