gisanți, gisante, lespezi, falduri, mâini

10536524_733697643342644_407710271759204355_o

10536524_733697650009310_1894362489207931008_o

10536524_733697653342643_3440746087709208410_o

Cel mai senin loc (stabil și vechi) al morții în Paris (și, poate, în toată Europa ori chiar în toată lumea – dacă nu mă înșel și nu exagerez poeticește cumva) se găsește în basilica Saint-Denis. Aici gisanții și gisantele sunt ca niște păpuși în cutii de zahăr. Stau ca într-o menajerie de sticlă care nu are cum să se spargă vreodată (fiindcă nimeni nu intenționează să o ciobească). Mai seamănă cu niște povârnișuri mici, dăltuite, de calcar, din insulele văratice ale Mediteranei grecești (deși aici, în basilică, e frig și umbră, cu tendință). Niște stâlpi întinși la orizontală și păstrați într-o grotă. Peste care au trecut revoluții, -isme, mode. E așa o tăcere lină și o tihnă de ședere încât aproape că ai dormi aici câteva ceasuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: