în sac (doar ochii și o jumătate de nas se mai zăresc)

bw1606

Nu m-am jucat niciodată cu un sac uriaș de hârtie, la noi nu erau saci din aceștia, pungile erau doar pentru bomboane ori pentru biscuiți, iar cartoanele doar pentru prăjituri și porțelanuri, sticlă ori articole de vestimentație și pantofi. Dar am avut reveria că am sărit cu sacul de hârtie, la întrecere cu tot felul de jivine mai mici decât mine, de obicei, prin pădurea Hoia sau pe Calea Turcului, unde locuiam cu părinții mei. Cred că, totuși, existau odinioară și la noi astfel de saci, dar erau mereu umpluți cu praf pentru făcut ciment și zăceau în dosul curților ori prin garaje ori erau sprijiniți de zidul alimentărilor. Mai târziu, la maturitate, sacul de hârtie a ajuns să fie o metaforă potrivită pentru jocul de-a v-ați ascunselea, când aveam nevoie să mă retrag o vreme din lume, să dispar lăsând doar urme oarecari, mai degrabă pseudopode, saci relaționali de medie rezistență, dincolo de cotidian, slujbe, corvezi and Co. Sacii aceștia de hărtie au devenit mai apoi un fel de epistole nescrise, păstrate ca scrisori prin chiar forma lor. O bizarerie lăuntrică, greu de definit, ca toate bizareriile. De fapt, erau niște saci tocmai potriviți de păstrat obiectele mici ale copilăriei, atârnând tot mai greu până când unul sau altul din saci s-ar fi spart oricum. Ce s-ar fi întâmplat mai departe e o altă poveste.

Anunțuri

2 răspunsuri to “în sac (doar ochii și o jumătate de nas se mai zăresc)”

  1. PORIFERN Says:

    Aseara, tarziu, citeam asa:
    „Stie cineva ce se intampla cu un sac plin care-i prea strans la gat?
    El nu se despica intr-o singura parte
    ci plezneste deodata prin toate partile in care a fost zavorat.”
    Se leaga lucrurile, dincolo de marginile cam zdrentuite ale vremurilor.
    (p.s. eu nu jucam deloc asemenea jocuri, desi erau saci cat cuprinde la tara, aveam poate oroare sa raman pe jumatate imobilizat. Asa ca preferam sa ma urc in copaci, in chip de pasare de prada sau sa alerg cu viteza incredibila, fiind sigur ca as depasi pana si cel mai de seama ghepard :))

    • mesmeeacuttita Says:

      M-am gândit și eu la versul cu pricina. Dar aici e vorba despre un joc și despre o izolare dorită. Și chiar despre amintiri, chiar dacă ele sunt false amintiri 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: