resturile Mării Sarmatice, un potpuriu

sah cu Hanna

Chișinău și Orhei. Atmosferă boemă ca în Moscova anilor 30, via Bulgakov (plus oleacă de Iași & Bucuresci), fost conace, table uriașe de șah, Moni povestind despre Veniamin, Alexandru istorisind despre noul Rasputin (călugăria e o poveste ca vodca), dulceața de frăguțe după care atât am tânjit, pasta de humus, statuia stâlcită a lui Eminescu, cele 150 de trepte mai dihai ca în Crucișătorul Potemkin, California citită pe hălci la bibliotecă, Valea Morilor pe unde ar fi putut călca Hristos și unde mi-am închipuit că ar fi putut fi Patriarșie Prudî. Polemica os-piele (Emilian și eu, acum zece ani, într-un dialog atroce despre poezie), case vechi, bulevarde, librăria cu păunița albă, bomboanele Bucuria, coborârea spre lac pe lângă fântânile și cascadele secate, povești despre Voznesenski & Ahmadulina & Mandelștam & Țvetaeva & Ahmatova. Istoria Bulgakoviadei (reamintită), legumele coapte la cuptor, plăcinta cu vișine la restaurantul scriitorilor, basca și trandafirul din mămăligă ale lui Moni. Resturile Mării Sarmatice la Orhei-Orfei, schitul cu scoici de la Butuceni, Moni cântând Axion, Dumitru recitând de pe sticle de apă minerală, Alexandru – regizorul nostru de direcție (ras în cap ca oglinda), Angelo ca un zburător avangardist (sastisit de babete), violetele mărunte din straturile bisericii, statul în genunchi sub tavanele rupestre, băile turcești unde era să cad, Valea Răutului cu flori de Sânziene, autocarul cu poheți și puhoi de poetaștri. Orașul subteran de la Cricova și cele 20 de milioane de sticle de vin și spumant, mireasa Olga pupată pentru noroc,  începutul strigat la Lume, lume, soro, lume, apoi Hanna cea luminoasă și voioasă. Scoicile cu snoave de scos din geamantane și cufere. Parcul Dendrari pe întuneric, săritul gardului și mersul tiptil, colindele pe bancă. Apoi despre cum nu am găsit cvas la Ili Pili (Mănâncă Bea), dar am găsit atmosferă retro sută la sută. Spasiba, aici se potrivește și pe rusește. Au mai fost Aura si Radu, însoțitori de atmosferă cu tâlc, o vreme. Dar crunt am povestit cam aceștia (toncănind): Moni, Emilian, Alexandru, Hanna, Dumitru, Angelo și eu.

 

Anunțuri

2 răspunsuri to “resturile Mării Sarmatice, un potpuriu”

  1. Hanna Bota Says:

    festival

    treceau pe lacul morilor
    tineri pedalând pe biciclete
    ca niște cristoși veniți într-un secol postsovietic
    nu-i de mirare
    alături ruxandra mâncase de cu seară din prăjitură
    plonjând într-o țară a minunilor
    și se făcuse mică de abia încăpea printre figurile de șah
    disputându-și un spațiu mitic în parcul cu tei

    jocul începuse undeva în oraș
    poem alb poem negru
    poet alb poet în regăsire
    săltând peste programul fixat de arhanghelul gabriel
    ce frumos e orașul tău striga ruxandra fără de glas
    coloanele vechi ruine și viață
    poem alb poem galben și maro beton și greață

    pe aleea clasicilor bate gongul din miezul de noapte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: