Koimethô kai hupnôsô

somn

O pâlnie cu vârtej care mă trăgea înăuntrul somnului unde, ca totdeauna, călătoream. Koimethô kai hupnôsô. Să adorm şi să-mi petrec somnul. Rosteam mica rugăciune, noaptea, înainte de a mă întinde în pat.

Nici un fetus nu îşi poate alege uterul care să-l adăpostească, întotdeauna altcineva alege pentru el. Percepţia aceasta insidioasă asupra gestaţiei o aveam tocmai fiindcă trăiam moartea în mod proteic. Simţeam că lichidul amniotic în care înotasem şi din care mă hrănisem fusese otrăvit de ideea morţii. Eram intoxicată cu moarte, iar spaima mi se instalase în torace ca o pisică înfoiată, pregătită să zgârie.

Eram un diamant nebun. Oricine îşi aduce aminte de licorile curse prin vene cândva, de dansurile îndrăcite printre neoanele explodate, cu simţurile în cele patru puncte cardinale. Străluceşte, diamant nebun!  Încotro mă duci, amintire îmbrăcată în piele de drac?  Casa mea letală am zugrăvit-o cu fresce întunecate de primăvară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: