noi citim laolaltă și mustăcim

enfants

Așa îmi închipuisem eu, pe când aveam 3-4 ani, că vor fi citind copiii. Laolaltă, curioși, pe nerăsuflate, tocmai întrucât nu ar fi avut de unde să știe literele și cuvintele altfel decât pe bănuite. Înghesuiți unul într-altul, trântiți pe asfalt, cu picioarele sub ei sau îndoite (care-cum). Și mereu mi-am închipuit că ei nu citesc ziare sau benzi desenate, ci poezie. Cred că, de fapt, cam așa stăteau beatnicii newyorkezi când uitau de ei, discutând în neștire despre literatură (mai ales despre poezie).

Anunțuri

2 răspunsuri to “noi citim laolaltă și mustăcim”

  1. Fridolin Says:

    Întotdeauna,mereu si peste tot,atunci când niste prichindei descopera lucruri noi ori citesc ori se minuneaza împreuna,e unul -întotdeauna,mereu si peste tot- care trebuie sa tina un deget în nas. El da vârsta celorlalti si certifica universalitatea magiei (de un fel,de alt fel,de orice fel). Un ziar,un melc,o rotita metalica bizara,un cui ori un ceas…mereu e câte un copil,undeva în lume,care trebuie sa-si atinga nasul contemplând lucrul. Mereu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: