levitații

tarkovski-4

Scena aceasta din filmul Oglinda, de Andrei Tarkovsk,i m-a obsedat (fascinat) multă vreme, pentru frumusețea sa iconică. O Sfântă Treime în straturi: cearceaful pe jos, patul, femeia, tavanul (cearceaful și tavanul fiind capacele secvenței, adică unul și același-lucru, alb-negru). Picioarele femeii apropiate ca în răstignire și mai ales părul ei văluros. De șnurul care curge din cămașa ei de noapte nu mai spun nimic, fiindcă este chiar șnurul care aprinde scena.

michelle renee

Cea de-a doua levitație, în spațiul acvatic, are oarecare iz funerar, dar ceea ce-mi place este înfoiala veșmântului (a rochiei în straturi). Parcă ar fi Sfânta Tereza în extaz, dar dormind, mai exact atârnând în somn. Aici, cheia e șnurul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: