Fotografia aceasta făcută de (polonezul?) Bogdan Dziworski (și primită de la povestașul Avidan) face deja parte din copilăria mea împrumutată vizual. Nu fiindcă ea, fotografia, ar fi potrivită pentru noua mea carte
„California
(pe Someș)”
(ea chiar este potrivită pentru linia proustienă a cărții), ci fiindcă există imagini regăsite cu întârziere de noi toți (imagini ale altora) și despre care știm sigur că le-am trăit, le-am pipăit vizual, au fost ȘI ale noastre, printr-un soi de memorie colectivă arhetipală și, în același timp, personalizată acut la maturitate. Cuvintele mele de-acum nu vor să fie mai mult decât sunt deja, niște litere aranjate emoțional, fără a putea vreodată să alcătuiască fotografii și videoclipuri reci, seci, uitate. Memoria mea sentimentală e într-atât de vie încât pleznește.
Lasă un răspuns