California (pe Someș) – începutul

Hotel California 1 web

La sfârșitul lunii aprilie, în 2013, mi-am cumpărat bicicletă: îmi dorisem așa ceva de o grămadă de ani, de când eram copil, de fapt. Lucrul acesta nu se-ntâmplase până acum din tot soiul de motive: fiindcă apartamentul alor mei era atât de mic, încât nu am fi avut unde să ținem bicicletă; apoi fiindcă nimeni nu știa sigur dacă nu cumva era doar un moft de-al meu, iar după vreo lună de zile bicicleta ar fi fost  aruncată într-un colț, la uitare. Apoi fiindcă, după ce m-am mutat de la ai mei, am avut atâtea drumuri și navete (cu trenul ori mașina) de făcut de-a lungul anilor, în și prin viață, încât nu s-a mai pus chestiunea achiziționării unei biciclete. Dar iată că în primăvara lui 2013 mi-am luat inima în dinți. Primele mele plimbări pe malul Someșului au fost ezitante, mereu cu mâna pe frână, întrucât riscam să mă ciocnesc de copii și cărucioare. Însă, la începutul lunii mai deja știam să rulez binișor. Apoi m-am obișnuit ca în fiecare amurg să o pornesc pe drumul sălbatic, cu bălării, de lângă bloc, apoi prin Parcul Rozelor și după aceea pe aleea asfaltată pe malul râului, de la Parcul Rozelor până la podul Garibaldi. Devenisem o obișnuită a amurgului și a Someșului când, într-o seară, s-a întâmplat ceva. Mă întorceam spre casă, după ce rulasem câteva ture în sus și-n jos pe malul râului, când am auzit un zvon de chitară și niște glasuri răzlețe: erau niște băieți și fete, care zdrăngăneau melodia Hotel California, cu specificul ei dominant de chitară în stilul trupei Eagles. Zvonul chitării aceleia malformate (căci adolescenții auziți de mine improvizau cu sfială) și glasurile acelea, ba subțiri, ba răgușite, m-au făcut să mă întorc în timp, pe vremea când eu însămi eram adolescentă și cântam de zor, cu prietenele mele de liceu (și mai apoi cu acelea din facultate) aceeași melodie auzită acum, improvizată odinioară cu frenezie, fie pe malul Someșului, pe insula zisă a Câinilor (astăzi lichidată), fie la diferite petreceri de liceeni ori de studenți care se credeau buricul pământului. De la întoarcerea asta în timp a pornit totul, aici a fost declanșatorul unui poem și al unei cărți întregi alcătuită dintr-un singur poem care s-a numit mai întâi

Hotel California

(pe Someș)

și care se numește acum, când tocmai am predat cartea la editură,

California

(pe Someș)

Am renunțat pe ultima sută de metri la cuvântul Hotel, din titlu, fiindcă respectivul cuvânt era limitativ pentru ceea ce am vrut eu să fac în cartea asta despre copilărie, adolescență, tinerețe și maturitate; în cartea asta despre credința mea în poezie și despre bătălia mea pentru poezie.

(Dar voi povesti mai încolo despre toate acestea.)

(Coperta postată e o primă variantă la care am renunțat, dar care face parte din istoria scrierii acestei cărți.)

Anunțuri

2 răspunsuri to “California (pe Someș) – începutul”

  1. scorchfield Says:

    Hotel – este un cuvânt entuziast și nu scriu asta din cauza celor de la Eagles. Hotel este locul unde tragi pentru a pleca mai departe. Mulți locuiesc la hotel, este vorba de bani mulți și nu despre asta doream să comentez. Hotel… pe Someș.

  2. mesmeea cuttita Says:

    adevarat ce spuneti, domnule S, dar am lasat hotelul la o parte, ca sa iasa la iveala un intreg taram, mult mai larg, mai intens si mai colorat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: