Federico și David

Născuți în aceeași zi (20 ianuarie), la o diferență de 26 de ani (Fellini – 1920, Lynch – 1946), amândoi sunt niște seniori ai bizarului, cu aplecare spre mult-glosatul grotesc hiperbolic. Fellini – carnavalesc, circ, marionete, caricatură, satiră, absurd, decadență, proustianism, deriziune, metafilm, confesiune (depinde de etapizarea carierei sale). Lynch – noir, macabru, repulsie-fascinație, obsesie, exbiționism-voyeurism, para-film, daydreams, enigmatic, nebunie, corporealitate (toate constante, indiferent de etapizarea carierei sale). Am făcut dintotdeauna între ei un soi de pod al meu (dar nu ca în jocul din copilărie, podul de piatră s-a dărâmat/ a venit apa și l-a luat –  fiindcă, în ce-i privește pe cei doi seniori, podul nu s-a dărâmat defel, ci a devenit tot mai consistent!) sau un curcubeu de trecere în sepia, în spatele unui paravan indigo (unde stau spectatorii și criticii de film – de toate soiurile, atât fanii și fanaticii, cât și pamfletarii, recalcitranții, încuiații). Dacă ar fi să îmbătrânesc pe insula mea grecească (din cap, deocamdată), i-aș lua pe amândoi, în locul unor cărți. Mărimea fotografiilor  personajelor mele de-acum nu este relevantă, așa s-a nimerit să fie: ce m-a interesat a fost strict machiajul, într-un caz, culoarea părului, în celălalt caz.