Blogul e un sipet față de peep-show-ul din imperiul facebook – ucenica-vrăjitoare (cu tot scepticismul ori aproape cinismul ei) avea dreptate, ieri seară, când a lansat verdictul acesta, în grup restrâns. Relația exbiționism-voyeurism nu e atât de stridentă și factice pe blog, ci devine chiar ingurgitabilă. Blogul s-a preschimbat aproape într-o șoaptă de când cu răgetul colectiv de pe fcb. Mai că îți vine să comiți auto-surzirea din motive de igienă lingvistică și psihică, dacă nu ar funcționa atât de acut foamea de imagine, cu tendință drogadictă …
Reclame
ianuarie 6, 2014 la 9:09 pm |
Şi eu mă simt mai acasă pe blog.
ianuarie 7, 2014 la 1:04 pm |
… acasă e mult spus, dar un mic acasă tot este!
ianuarie 7, 2014 la 8:23 am |
Total de acord şi încântată de verdict, R., chiar o şoaptă a devenit – sau poate chiar redevenit – scrisul pe blog. Şi-n plus (pentru cine vrea) pe blog este scrisul sau gânditul în frază lungă, tihnită; gând, nu dialog frânt, poate discuţie în unul sau în doi, nu hăhăit peste mese largi unde se cam vorbeşte deodată (şi unde uiţi cine te-aude!).
Three is a crowd. 🙂
Auto-surzirea e o necesitate, măcar din când în când.
ianuarie 7, 2014 la 1:06 pm |
… mă gândeam la autosurzire chiar într-un sens naumiam 🙂 (dacă este să ne gândim la metoda auto-orbirii, a legării la ochi cu eșarfa)!
ianuarie 7, 2014 la 10:06 am |
Dex-ul nu conține cuvântul „drogadict”.
Eu personal l-am căutat pe Google și-am realizat că-l folosiți oarecum des. Nu trag nici o concluzie 🙂
Pentru mine blogul este un drog, a devenit atunci când am realizat că și alții gândesc oarecum la fel ca mine.
ianuarie 7, 2014 la 1:07 pm |
domnul Scorch (prescurtat numit) are dreptate, cuvântul drogadict nu există în limba română, ci în limba spaniolă, iar eu îl folosesc abuziv 🙂