ciocolateria pariziana Tdnil (a se citi pe dos)

Dupa pomul urias cu ceasuri si personaje din benzi desenate, basme, povesti (de langa Opera), am adastat la Paris, la ciocolateria Lindt. In vitrine erau cesti enorme cu ciocolata lichida, cazand in cascada (trei soiuri – neagra, cu lapte si caramelizata). Vanzatorii aveau chipiuri moi si sorturi tiparite, iar pe nas un buton de ciocolata, pe care cumparatorii apasau dupa dorinta. Ca bonus, ciocolateria oferea jucarii de ciocolata, indeobste soldatei de plumb si papusele mecanice. Intr-un colt, se fabricau mingi de fotbal si de rugby, tot de ciocolata, invelite in staniol rosu. Carti mari de ciocolata (erau niste dictionare, de fapt) erau asezate in rafturile din spatele bomboanelor (nici mai mult nici mai putin decat o suta de sortimente de testat si antrenat cerul gurii). Servetelele erau si ele de ciocolata, asa incat atunci cand te stergeai pe gura, tot cu ciocolata te manjeai!!! Cred ca doar oamenii care intrau si ieseau de acolo erau facuti de altceva decat din ciocolata (totusi, despre fantasmele lor de cofetari ratati nu pot garanta in vreun fel livresc). Era cald si bine, mirosea a cuptor si iarna cu bunici. N-as mai fi plecat. Ma gandeam la prichindeii maturi si la povesti cu nemiluita.