Mai ales după-amiaza e tihnit să zaci la umbră și să scrii uitat(ă) într-o tavernă-cafenea, ce are în față ziduri umplute de graffiti. Nicosia e plină, în partea veche, de astfel de chestiuni vizuale, inspirate, o parte din ele, de personajul legendar Dragoman. Graffiteurii nu vin aici doar noaptea, ci și în timpul siestei, de-aici lenea lor preschimbată în sport și moleșeala privitorilor preschimbată în admirație. Nu degeaba se numesc siestophilos (e un cuvânt adaptat la repezeală, mi se explică la ureche) ! După muncile de desenat atroce, graffiteurii se duc la Hammam, care încă mai funcționează imaginar în mintea fierbinte a locuitorilor din orașul cel mai hibrid la care am avut acces până acum. Pe când o să ajungă Mesmeea și la Ierusalim? – încă e o enigmă :). Sper că se înțelege că până și acest textuleț e o fantasmă.
noiembrie 12, 2013 la 7:37 am |
haha, siestophilos, excellent