Mafalda și Lolo (sfânta treime fetițomană a unui blog)

Despre Mafalda cea bretonată, cu ciorapii căzuți, verzulie la rochie și fundă, am aflat doar la Buenos Aires. E unul din personajele de caricatură cele mai iubite din Argentina, Mafalda fiind o fetiță de ispravă, pusă pe gânduri și fapte grele legate de umanitate, desenată fiind ea de faimosul Quino. Fetița aceasta a făcut furori în America de Sud, acum aproape jumătate de secol, când a fost desenată. E de găsit la Buenos Aires, în boemul cartier San Telmo, unde stă cuminte pe o bancă, la o râspântie.

Când am văzut-o pe Mafalda în stradă, m-a scuturat de balonzaider, trăgându-mă și de ureche, o altă fetiță, Lolo din Ținutul Celălalt, prietena lui Spuki cel poznaș, iscoditor, zeflemist. Mi-am adus aminte că, într-o zi, cei doi au intrat tocmai într-un computer:

(…)

computerul nu are ochi ci doar cabluri de caramel

zise lolo trăgându-se de părul tuns scurt ca o balerină de sârmă

pe computer scria câine rău aşa încât copilaşii nu-l atinseră de îndată

ci mai întâi îl ademeniră cu puţin zahăr candel

apoi computerul începu să strige că-l pişcă limba

şi că-l doare capul de la meningita supersonică

cât de straniu vorbeşte computerul ăsta zise lolo afonică

parcă are dinţi de şmirghel şi gâtlej de celofan parcă are guturai

cred că-i oligofren fiindcă-i cumpărat din hong-kong

cred că-i cumpărat din honolulu unde banii sunt uşori ca un pai

ce-ar fi să-l scormonim ca să vedem cu ce e umplut

poate are mai multe covoare de lut

zis şi făcut copilaşii intrară-n computer cu zumzăială şi chicoteală

deşi bănuiau că acel ozn e bolnav de răceală

(…)

P. S.

Firește, eu sunt spectrală aici pe blog, între Mafalda și Lolo 🙂