ultraceva

Eu povestesc aici despre Săndiţa şi Lilica şi despre cum le zăresc eu, prin geamul orfelinatului, de departe şi totodată de aproape, ciucite în camera cu ceilalţi pitici legănători şi cenuşii. Eu povestesc la rece, fiindcă întotdeauna între mine şi ele va fi un glasvand. Dar ele erau vii şi călduţe, cu păr, unghii, gene şi sprân­cene, fără să semene cu nişte păpuşi şi nici cu vreun porţelan ciobit. De aceea adevărat este să vorbească ele de-acum înainte, iar eu să stau deoparte şi să le ascult.

 

Podlu de piatlă s-a dălâmat

A venit apa si l-a luat

Vom faţe altu pe lâu în zos

Altu mai tlainic si mai fumos

Tu de ţe nu esti buculoasă că a venit noaptea Uite că a venit luna si acum o să dolmim Ba da sunt buculoasă că a venit luna Vleau să vină si soarele ca să ne zucăm afală cu ţeilalţi Oale chial este un pod undleva Ai să faţem podu cu mâna Să-l faţem aiţi cu copilii Eu vleau să faţem podlu numai noi două Ţine-mă în blaţe nu mă lăsa Te ţin si nu te las Apoi o să mă ţii tu pe mine în blaţe Si podlu unde este Nu stiu nu stiu Aici este Dacă luna cade atunţi cade si soalele Si nu mai este niţi pod Dacă al fi un pod am pleca Unde să plecăm Nu stiu dal am pleca undeva Undeva peste un pod Dal vezi că luna nu cade Si niţi soarele nu cade El întâlzie meleu să vină Eu vleau cu luna nu cu soalele Nu fii ploastă soalele nu e acasă tot timplu Luna e acasă aploape meleu Ţe stii tu de unde stii Stiu stiu fincă luna e plietenă bună chial dacă doalme si ea Soalele doalme plea mult luna doalme cât tlebuie Dacă am faţe un pod întle lună si soale ce clezi că s-al tâmpla S-al zuca amândoi si ne-al azuta să fudzim Ai să le spunem si ţelolalţi Nu le spunem nimic Vlei să moală luna si soalele Nu vleau dal nu stiu cum va fi podlu Atunţi ai să faţem alţeva Tu esti luna eu soalele Si ce cu asta Faţem podlu cu mâinile si gata Asa va fi si pod întle lună si soale Si mai depalte cum fudzim Nu fudzim fiincă atunţi când faţem podlu cu mâinile am fudzit Si dacă fudzim moale luna si soalele Dacă nu fudzim nu moale niţiunu Si noi tlăim si nu mai mulim Nu te cled Ba da ba da Dal dacă luna si soalele ne aud acum Si ţe dacă ne aud Asa o să afle de pod si o vlea si ei să-l faţem Si o să ne zucăm în patlu Si ţi-o să dzică ţeilalţi copili O să fie buculosi fincă luna si soalele vol fi aiţi cu noi Nu cled ţe spui tu minţi fiincă luna si soalele ţunt meleu sus pe cel Nu fi ploastă de ţe nu mă clezi Luna si soalele coboală uneoli Si dacă coboală atunţi putem să volbim cu ei să se zoace si să faţem podlu Si din ţe o să faţem podlu Cum din ţe Din tine si din mine din lună si soale Nu cled fincă stiu că luna si soalele nu au căzut niţodată din cel Meleu doal acolo sus s-au zucat fiecale singul pe lume Si ei stau la olfe­linat De aţea le tlebuie un pod Ai să dolmim acum Mâine faţem podlu si nu spunem niţicui.

Anunțuri

14 răspunsuri to “ultraceva”

  1. iubire Says:

    Niţicui.

  2. mesmeeacuttita Says:

    chiar așa, Nițicui 🙂

  3. Fridolin Says:

    Odata,demult de tot,într-o alta lume,un teatru întreg de papusi si marionete mergea duminica sa joace prin orfelinate. O data,o singura data,am putut sa-i însotesc si eu. Si glasvandul acela din poveste era acolo,si copiii aceia chiar asa se jucau : cu mâinile,cu degetele,cu ei însisi,si-i despartea un glasvand de tot restul lumii. Era de netrecut,si nu stiu de ce mi-am dorit sa fiu cu ei,de partea lor a lumii.Glasvand:forme banuite ale unor fiinte necunoscute. Am trecut de multe ori de-atunci dincolo de multe glasvanduri,unele chiar perfect opace,bine facute,care lasau sa treaca lumini si umbre pline de minciuni bleu si promisiuni verzulii.Dar acel glasvand,si copiii aceia veseli de tristi ce erau mi-au ramas pentru totdeauna în amintire. „Am un pulovăl cu găulele,bate vântul plin ele,si lăcesc”.

  4. mesmeea cuttita Says:

    … cum spuneam, de altfel, cu alt prilej, iata epicitatea nativa 🙂

  5. scorchfield Says:

    Există o lume a copiilor pe care noi adulții n-o mai vedem, cel puțin nu mai știm să ajungem acolo. În sine asta n-ar fi un lucru rău, că nu mai suntem copii se datorează vârstei, în schimb reușim să facem lumea asta dispărută din mintea noastră, tot mai mică și tot mai depărtată pentru copii, dispariția poveștii. Apariția plictiselii.

    • Fridolin Says:

      Sa vedeti ce drama e atunci când stim cum sa ajungem în lumea aceea,si nu numai ca stim,dar o mai si facem,si nu câteodata ci mai mereu ! 🙂 Drama,mai ales când patrundem pentru câteva decade într-o lume a oamenilor maaari (mari,cu mirosurile lor de oameni mari,cu gândurile lor asijderea,cu preocupari..mari,desigur) : se încurca codurile,lucrurile devin incoerente pentru oamenii mari,acestia îsi pun întrebari…e nostim,într-un cuvânt 🙂 Dar,finalmente,incursiunile astea perpetue dintr-o lume într-alta,daca nu sunt bine controlate,pot deveni periculoase. Este,deci,aceasta calatorie o chestiune de profesionisti 🙂

  6. mesmeea cuttita Says:

    … ar trebui, deci, sa scriem un amplu eseu despre plictiseală, la maturitate, ca să aflam de ce și cum și iar de ce…

  7. mesmeea cuttita Says:

    oooo, mulțumiri, chiar ca așa este 🙂
    (Sandy si lumea blogurilor, eventual)

    p.s. mai trebuie sa spun ceva – fragmentul postat este unul atipic din romanul-fresca Un singur cer deasupra lor 🙂

  8. iubire Says:

    Fragmentul este excelent. Tot aşa e şi restul?

  9. mesmeea cuttita Says:

    nu se cuvine sa dau eu un verdict.
    fiecare judeca dupa propriul lui gust si dupa placerea sau neplacerea sa.

  10. iubire Says:

    Aş fi vrut să ştiu care este părerea ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: