Grotele ca fagurii și țărmul franjurat-ascuțit. Piațetele, Il Duomo. Mirosul de mare, sufocant-răcoros, senzațiile mele de entitate mediteraneeană regăsită. Livezile de măslini puzderie și cireșele (aur roșu – așa sunt ele socotite aici). Vilele semi-imperiale ascunse printre măslini, cu simțământul antichității recalibrate. Umiditatea sărată, bisericile mici, smede, deși piatra de la poale e albă. Polignano.
Mesmeea Cuttita's Blog 
mai 29, 2013 la 9:18 pm |
Asta-i din ciclul: unii cu Italia, dar noi suntem cu Grecia! 🙂
Ar fi periculos pentru mulți ca eu să fiu ghid.
mai 30, 2013 la 10:01 am |
🙂 adevarat cu prima sugestie
neadevarat cu a doua 🙂
mai 30, 2013 la 8:30 am |
Divin, un loc unde sa-ti tot petreci eternitatea.:D
mai 30, 2013 la 10:00 am |
cam așa 🙂
mai 30, 2013 la 9:35 am |
desi parca e prea stancos locul :))
iunie 1, 2013 la 11:13 pm |
Fiecare loc cu farmecul său …
iunie 2, 2013 la 9:12 am |
… fiecare fagure cu șarmul său 🙂