Aluvionar barez – o vignetă mediteraneeană

Țărmul primitor, relaxat, sepiile mici, vii, în castroanele de plastic ale pescarilor, solzii uscați pe asfalt și dale. Clădirile stil Liberty ori cu iz futurist, biserica Sf. Nicolae cu puzderie de slavi cucernici, moaștele Sfintei Columba, acoperite cu un voal maroniu, de parcă pielea i-ar fi fost arsă. Străzile cu rufe la uscat în care mirosul de excremente și de detergent alcătuiesc o mireasmă. Pescarul care își țese plasa de parcă ar fluiera.

Curțile de trecere cu icoane populare înconjurate de flori de plastic și ofrande, pentru călătorii care ar avea nevoie de o rugăciune improvizată. Femeile și bătrânii zgomotoși stând la taclale. Bisericile închise și nefolosite. Nicola, Domenico, Sabino, Rita, Giacomo, Scolastica, Gesu. Cărămiziu și rozaliu din când în când. Clopotele bisericilor în bucurie. Lilith a lui Goll, iubită de Gio. Lady Lazarus a Sylviei, plus cartea ezoterică a lui Paon Zaharia. Castelul normando-șvab pe ruinele Sfintei Apolinaria. Curtea tihnită cu fântâna închisă, palmieri, lei de piatră și scări. Basoreliefurile în care cavalerii arată ca niște extratereștri. Gătim salată de legume și de fructe în vreme ce ascultăm corurile în cinstea Sfintei Rita. Casa cu spice și măști unde ascult cântece în limba loxiană a Enyei. Minunatele lasagne cu anghinare. Toboșarii întârziați în noapte ai Sfintei Rita. Poezie și moarte și viceversa. Plimbarea pe terasa deasupra mării cu Laodamia și Simina, o poveste între și cu trei femei de diferite vârste, în vreme ce fulgerele fără ploaie taie cerul, apa azurie și palmierii. Căderea nopții și raliul molcom cu Gio și Giu de-a lungul mării, simple valuri spărgându-se în întuneric. Bari.