Cum, mărturisesc rușinos, nu am citit până acum nimic semnat de Don DeLillo, la incitarea făcută de un româno-american m-am apucat de Cosmopolis (în traducerea iscusită a Veronicăi D. Niculescu). Ce-i drept, romanul curge binișor, are fluență și multă vlagă cotidiană, fără să fie lipsit complet de metaforă. Nu cred că e o capodoperă, dar nici de lepădat nu este defel. E pur și simplu un roman bun și vivace. La un moment dat am nimerit peste o frază care m-a încuiat: Talentul e mai erotic atunci când e irosit. Cred că m-am gândit vreo oră, bând tot soiul de ceaiuri de vară :). Până la urmă, într-un stil para-dadaist adaptat, am conchis că erotismul e lingua franca în vremurile noastre, pentru că, oriunde și oricum te învârți, mereu te ciocnești de el, ca de o mătură fără făraș.
Talentul e mai erotic atunci când e irosit?!
Reclame
mai 2, 2013 la 5:14 pm |
„E mai erotic” (ma rog,e o chestie cu gradele astea de comparatie,si cum nu am citit nimic scris de domnul DeLillo mi-e dificil sa-i acord credit à priori pentru lucruri serioase precum Eros ori Thanatos 🙂 ) e mai erotic,ziceam,sa observi irosirea talentului decât sa o traiesti. E un erotism cam machist,însa..
Am un gând asa,mai…gospodaresc : dincolo de ceea ce ne spun si arata si învata si dau cartile,ma gândesc la disciplina scriitorului.La nevoia de oase tari de care zicea Preda undeva ca are nevoie autorul pentru a scrie (practic!) si de construirea (concreta) a unei carti. O sa caut o fotografie a acestui domn,sa vad ce-mi inspira,si o sa-l si citesc. Eros ori Anteros,e de vazut… 🙂
mai 3, 2013 la 10:06 am |
buna ideea cu Anteros 🙂
chestiunea este ca astfel de fraze exista in aproape orice roman (sau carte in general).
iar daca gasim aceste fraze si le expunem – o facem si dintr-un soi de teatralitate spontana (chiar daca suna paradoxal)
mai 2, 2013 la 7:18 pm |
pff… Ce vorba mai e si asta? E goala de sens – si deci susceptibila de jdemii de interpretari.
mai 3, 2013 la 7:26 am |
tocmai despre asta este vorba! 🙂
mai 5, 2013 la 5:59 am |
Iată ce păţeşte o replică atunci când este scoasă din context. 🙂 Să nu uităm: este rostită de un personaj! De un personaj în pielea goală, alături de alt personaj în pielea goală, discutând destul de tensionat despre artă, achiziţii, sute de milioane de dolari, afaceri şi organizarea vieţii. Nu este vreo floricică de-a povestitorului, „goală de sens”, nicidecum… Mai mult, dialogul continuă exact cu explicaţia: „Ce-am vrut să zic?” „Voiai să zici că eram necruţător de eficient. …” dar lucrurile sunt la locul lor, în carte, cu tot cu irosiri şi eficienţă.
Sărbători luminoase!
mai 5, 2013 la 7:04 pm |
firește, Veronica, e așa cum spui!
dar, oare, scoțând replica din context nu a fost un prilej ca să pomenesc, totuși, despre romanul lui DeLillo, și, fie chiar într-un chip mesmeic (adică neobișnuit) să îi fac reclamă?
repet ce am spus într-un comentariu anterior:
„iar daca gasim aceste fraze si le expunem – o facem si dintr-un soi de teatralitate spontana (chiar daca suna paradoxal)”
🙂 luminoase să fie sărbătorile!
mai 6, 2013 la 9:11 pm |
totul este erotic cand e irosit cu placere…
mai 9, 2013 la 1:43 pm |
hmmm, aluziv se poate răspunde întotdeauna în fel și chip!
mai 7, 2013 la 5:00 pm |
Aşa e, a fost un prilej, iată că am profitat şi eu de el ca să spun un lucruşor la care mă gîndeam de multe ori cînd vedeam citate din cărţi, ici, colo, un fel de început de discuţie nepurtată niciodată… Mie îmi place că şobolanul e monedă de schimb. Şi că viaţa e prea contemporană. 🙂
Mulţumesc pentru vorba bună.
Recomand Punctul Omega, mie mi-a mers la ţintă mult mai tare decît Cosmo, dar depinde de gusturi.
mai 27, 2013 la 8:23 pm |
Ce înseamnă „mai erotic?” Decât ce? Ce ar putea fi „mai erotic” pentru unii ar putea fi „mai scabros,” pentru alții. Sau viceversa. Sau complet altfel. Sau complet aiurea.
Ca orice cantitate ne-măsurabilă, nici talentul, erotismul, motivația, … etc. nu pot fi cuantificabile.
mai 28, 2013 la 5:48 am |
aveti dreptate, dar de ce trebuie sa fiti atat de ursuz ?!
(sau cusurgiu)