Jupuiții lui Adrian Ghenie

Adrian-Ghenie

Cam de vreo cinci ani de zile îl urmăresc, ca un gourmet de taină și de la distanță, pe pictorul Adrian Ghenie. La început m-a izbit vizual strict ca epigon de marcă al lui Francis Bacon; treptat, însă, portretele stâlcite ale lui Ghenie au devenit un omagiu adus lui Bacon și, în același timp, un ritual de a reingurgita istoria picturii în secolul XX, ca punte spre secolul XXI. Canon și prelungire cu tendință a canonului? Doar atât?!

ag-pie-fight-study-2

Mărturisesc că latura mentalitară (socio-cultural-politic) a picturilor lui Adrian Ghenie m-a captivat mai puțin. Chipurile stâlcite, malformate, ale unor figuri faimoase, prin care este străbătută leitmotivic istoria violentă a lumii moderne și contemporane își are, cu siguranță, raisonneur-ii săi și fanii săi. Ceea ce m-a tulburat pe mine a fost altceva, anume: jupuirea ontică și cognitivă a portretelor realizate de Ghenie. Schizoidie și anamorfoză.

3_adrian-ghenie-pie-fight-study-4-oil-on-canvas-60-x-70-cm-2008

Ce sunt jupuiții lui Ghenie? De ce jupuiala chipului lor are impact? Dacă ar fi vorba doar despre o jupuire simbolică, mizând pe malformările și ororile îngăduite de și în secolul XX, ar fi prea puțin. Oricât de spectaculoase ar fi aceste portrete la nivel mentalitar, grila lor psihoistorică riscă să fie limitată. De aceea, în mod evident, tulburătoare cu adevărat e jupuiala chipurilor pricepută în grilă ontică. Mai este apoi ceva: jupuiții lui Ghenie au și o dimensiune anamorfotică. În aceste portrete deformate demonstrativ și pocite (relativ suav, însă), denaturarea are efect ontic trimițând la niște alienați lucizi în propria lor alienare din care au îndrăzneala să facă un studiu de caz. Înstrăinarea este una asumată și este livrată public, iar anamorfoza îl trimite pe privitor la ce ar putea fi el însuși cândva ori chiar la ceea ce este el acum (fără să recunoască). Jupuiala devine astfel o oglindă reflectorizantă. Jupuiții lui Adrian Ghenie nu sunt mutanți, nici suboameni; sunt oameni anamorfotici și auto-cobai. Pe suprafața vălurită și cromatizată mișcător a chipurilor lor se găsește ruptura fiecărei vieți în particular, dar și a lumii în general. Suntem niște deformați (sau auto-deformați) cu tendință. Suntem niște chipuri scâlciate, de parcă ar fi trecut peste noi un fier de călcat sau o lepră publică. Acesta este noul om sau vechiul om?!

3_adrian-ghenie-dr-josef-50x60-cm-oil-on-canvas-2011

Anunțuri

7 răspunsuri to “Jupuiții lui Adrian Ghenie”

  1. Ettore Zazu Says:

    Îmi place articolul. După ce l-am citit de vreo trei ori. Mai precis, îmi place analiza bine temperată, cu explicații detailate, bazate pe o lungă observare. Evident, se simte că studierea pictorului a fost lungă și atentă.

    Într-o altă ordine de idei, foarte probabil că nu aș folosi „jupuiții” lui Adrian Ghenie pentru o colecție personală, ci doar pentru o investiție (posibilă) de viitoare valoare.

  2. mesmeea cuttita Says:

    s-ar putea să aveți dreptate…

    astfel de jupuiți într-o casă de om ar fi precum niște artefacte ale dezumanizării, adică ar coagula o poetică a diformului!
    (or, un lucru știm destul de sigur cu toții – că vrem să fim cât de cât fericiți)

  3. Ettore Zazu Says:

    Fericirea este un ingredient absolut esențial în viața omului.

    Până și Founding Fathers (adecă Fondatorii Statelor Unite ale Americii) au scris-o limpede în Declarația [lor] de Independență a Uniunii, care există și astăzi continuu [prăstă tăt] din a patra zi a lunii iulie a anului 1776,

    „Life, liberty … and the pursuit of happiness …”

  4. mesmeea cuttita Says:

    :))
    (gând la gând – numai că fericirea fără nefericire ar fi ca tocănița fără sare și piper)

  5. Ettore Zazu Says:

    Entuziasmul bine temperat … este de mare ajutor.

  6. insemnaridinsubterana Says:

    Poate fi vorba de o modalitate autocontestatara a picturii? Disidenta fata de acele mijloace prea conventionale de reprezentare? Negarea portretului insusi ca expresie a individualitatii in contextul artei contemporane?

  7. mesmeea cuttita Says:

    ar putea fi, de ce nu!
    daca Ghenie e stranepotul (simbolic vorbind) lui Bacon – de ce nu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: