M.M. – Să suceşti gâtul poemului

mmarin

 

Să sucești gâtul poemului

când afli că el se scrie și în afara ta?

Chinuitoare revoltă și fără obiect.

Nu-ți fie teamă:

există oricând cineva

(o gură lipicioasă)

care să-ți șoptească adevărul zilei de mâine

și istoriei dinapoi.

 

(Mariana Marin – Elegie. Să sucești gâtul poemului)

Anunțuri

14 răspunsuri to “M.M. – Să suceşti gâtul poemului”

  1. ora25 Says:

    nici nu știu ce e mai horror, sucirea sau consolarea lipicioasă. poemul nu se scrie mereu în afara ta?

  2. mesmeea cuttita Says:

    dat fiind ca e vorba de o elegie, gura lipicioasa e cea care stie cam tot (cred) in povestea de-aici.
    nu-mi displace (ra)sucirea gatului unui poem, fiindca nu ma gandesc la un asemenea poem ca la un mort. sucirea gatului e aproape un soi de balet in poemul de mai sus.
    cu scrisul in afara – e si aici (cred) o intreaga poveste – dar, Isidor, ai vreme pentru ea?!

    • ora25 Says:

      Complet invers mi se par lucrurile. Dar probabil e normal. Scrierea de poeme nefiind înăuntrul meu și eu neavând decât o percepție vag intuitivă asupra ei. Sigur că am vreme.

  3. mesmeea cuttita Says:

    Poemele Marianei Marin par detașate și raționale (poate și sunt așa), dar conțin o încleștare spasmodică, adesea. Ele sunt autoreferențiale până la o limită a coerenței de interior care, însă, de la un punct se disipează, se rupe. S-ar putea ca despre așa ceva să fie vorba aici. Și atunci ce anume mai rămâne dintr-un poem care vrea să fie autoreferențial, dar fără să mai poată fi (de fapt)?!

    • ora25 Says:

      lupta pentru autoreferențialitate îmi lipsea din ecuație complet. eram concentrată pe ideea de „afară”, gândind la transcendența poemului. în lumina asta, da, pricep de ce nu e vorba de-un mort, cu toate că nici eu nu vedeam un mort ci un lucru mare forțat să încapă în altul mic. scuze de exprimarea tâmpă.

  4. scorchfield Says:

    Să sucești gâtul porumbelului,
    să-l smulgi brusc apoi
    și să-l arăți spre soare,
    pe urmă altarului de dinapoi.
    Să fie clipa sacrificiului divină
    și amintirea ei sublimă.

    • mesmeea cuttita Says:

      am senzația poetică deslușită că M. M: vorbea despre altceva 🙂

      (dar, firește, cam toate sucirile de gât seamănă între ele, tehnic vorbind)

      • scorchfield Says:

        Sigur că nu am fost în ton, nici măcar în octavă, dar am dorit doar să-i răspund poetei care nu mai este.

        Moartea fiecărui artist, eu o văd ca un sacrificiu, tocmai de aceea amintirea lor trebuie să fie divină.

        Pur și simplu m-a luat valul, asta e 🙂

  5. mesmeea cuttita Says:

    atunci asta e 🙂
    (nu-i niciun bai)

  6. zazuetto Says:

    Nu am știut cine Mariana Martin fusese înainte de a o întâlni pe acest blog. Am citit poemul său, dedicat sucirii gâtului … poemului. Am studiat fotografia autoarei. Mi-a plăcut ceea ce am văzut. Apoi, mi-am făcut „tema de casă.” Am cercetat numele și creația Marianei. Am citit poeziile pe care le-am putut găsi pe Internet, dar și câteva dintre articole referitoare la poetă, adesea categorizată ca fiind „optzecistă.” M-a lăsat absolut indiferent categorizarea și/sau părerile unora sau altora. M-a impresionat scriitura Marianei.

    Am ajuns la concluzia că noi toți, precum și literatura română am pierdut o voce puternică, distinctă, semnificativă, una din multele voci care ar fi avut foarte multe de spus.

    Dumnezeu s-o aibe în paza sa.

  7. mesmeea cuttita Says:

    da, s-o aibe in paza sa pe cea moarta!
    poezia, in schimb, i-o pazim noi, ceilalti, inca vii, si e bine ca lucrurile stau asa.
    ma bucur ca ati citit-o si descoperit-o pe MM.

  8. zazuetto Says:

    Ați mai putea face, din când în gând, datorită uneltelor de critic literar pe care le posedați (cu larghețe), câte-o plonjare în literatura română care vă este dragă sufletului.

    Ați face o minunată operă de educare, ca să nu zic de re-educare!

    Mulțumesc anticipat (și dinainte, precum ar fi zis orișicare din personagiile Conului Iancu).

  9. mesmeea cuttita Says:

    o voi face, la sugestia dvs., domnule Zazuetto 🙂 (am senzația ca sunteți domn și nu doamnă, dar poate mă înșel)

    dar am și făcut deja ceea ce mă rugați (în postări mai vechi de-ale mele veți găsi poeme de Mircea Ivănescu, Iustin Panța, Virgil Mazilescu – trebuie doar să căutați pe blogul meu numele cu pricina)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: