ceva găsit

Întâmplător, am găsit ceva scris acum vreo cinci ani, iată:

„Există, în făptura umană, o formă de văduvie dinainte de văduvie, un doliu de sine şi de ceilalţi independent de moarte şi de contextul ei: moartea nu face decât să provoace o asumare lucidă a ceva buimac ce deja există oricum în om, a unei pierderi neloaiale de sine, a unei înstrăinări cărunte încă de la naştere.”

Vorbele de mai sus nu au legătură cu vremurile de-acum. Pur și simplu uneori mă mir de stările, gândurile și emoțiile mele de odinioară (evident, lucrul acesta li se întâmplă tuturor), pe care le privesc și le citesc de parcă aș fi sau aș fi fost paraumană…

 

Anunțuri

2 răspunsuri to “ceva găsit”

  1. scorchfield Says:

    Amintind cele scrise de Cioran, în care nu frica de moarte ar sublinia atât de tare existența noastră, cât faptul că ne-am născut și nu știm asta. Adică, cum ne-am născut? Nu era bine acolo unde posibil eram. Adică, nașterea, la fel ca orice acțiune, are și un trecut. Care-i trecutul de la naștere? (Că să nu scriem de viitorul de după moarte?)

  2. mesmeea cuttita Says:

    … prin urmare – suntem vinovati ca ne-am născut (apud. Kafka, dar si Ionesco, Beckett).
    cum ar fi să nu știm, într-adevăr, că ne-am născut?!

    (mă duc să citesc)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: