my Zian din pricina căruia am părăsit odinioară casa mesmeică

GEDSC DIGITAL CAMERA

 

În dimineața aceea, Zian nu mai ajunse la școală și nici nu mai avea să ajungă o vreme îndelungată ori poate chiar niciodată. O pornise cu ghiozdanul deschis, fără să știe, astfel că dinăuntrul genții începură să cadă caiete, creioane și carioce, ba chiar și gume de șters, pixuri, stilouri, compasuri, care cu toate, odată căzute, lăsară o dâră de neuitat în spatele lui. Zian avea întotdeauna în ghiozdan o grămadă de ustensile, deși nu folosea decât un sfert din ele, majoritatea fiind, de fapt, un soi de jucării de întreținere la școală. Chiar dacă era o dimineață ca oricare, nu se mai zărea nimeni pe stradă la ora aceea; dar se zărea, în schimb, altceva: o ceață pufoasă și verzulie în care băiețelul se ascunse cu bucurie ca într-o plapumă de eschimos. Caietele, creioanele, pixurile și toate celelalte lucruri căzute din ghiozdanul lui nu trecură, totuși, neobservate. O vrăbiuță cu pene albastre și cioc roșu i se așeză tam-nisam lui Zian pe umărul stâng și îi spuse cam bolborosit: “în felul acesta nu vei mai ajunge niciodată la școală!” Zian îi răspunse pe dată: “știam eu că într-o zi o să-mi vorbească o pasăre necunoscută, chiar dacă nu știam ce îmi va spune”. “Adevărul este că te înșeli”, îl corectă vrăbiuța albăstruie cu cioc roșu, “fiindcă nu sunt pasăre, ci mai degrabă vrăjitoare”. “Vrăjitoare?” se miră Zian. “Nu prea cred, fiindcă vrăjitoarele arată altfel, iar tu nu ai nici măcar o pălărie de vrăjitoare”. “Nu sunt o vrăjitoare obișnuită, ci o altfel de vrăjitoare”, preciză atunci vrăbiuța. “Uite-te atent la mine chiar acum”. Zian se uită la ea cât putu de atent și, într-adevăr, spre mirarea lui, nu mai zări o vrăbiuță, ci o femeie tânără îmbrăcată într-o rochie cu cactuși desenați mărunt. Femeia avea niște cizme foarte lungi, până la genunchi, țesute din bumbac, și niște mănuși la fel de lungi, până la coate, tot din bumbac. “Da”, recunoscu Zian, “nu ești o vrăjitoare ca toate vrăjitoarele”. “Asta fiindcă nu sunt nici rea, nici bună, ci pur și simplu sunt altfel”, preciză ea.

Anunțuri

6 răspunsuri to “my Zian din pricina căruia am părăsit odinioară casa mesmeică”

  1. Olga Marinescu Says:

    Nu este fiecare altfel?

  2. mesmeea cuttita Says:

    fireste, orice altfel este altfel!

  3. Ontelus Dan Gabriel Says:

    Totul este între la fel și altfel,
    între acum și atunci…
    Dar, din punctul de vedere al unora,
    ei/ele sunt mai altfel,
    mai puțin altfel,
    la fel de altfel,
    cel mai puțin altfel,
    cel mai altfel,
    foarte altfel…

  4. scorchfield Says:

    Nu le-am crezut niciodată pe vrăjitoare, chiar și atunci când stăteam în spatele lor pe mătura fermecată. Nu le-am crezut nici măcar când m-am văzut în globul de cristal ca fiind în viitor. Nu le-am crezut, pentru că de fiecare dată când mă întâlneam cu ele, cu vrăjitoarele, eu visam.

  5. mesmeea cuttita Says:

    dl. Scorchfield, trebuie sa va fac rost de o pana ciclamen de la palaria unei vrajitoare si sunt convinsa ca veti deveni credincios :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: