Eu votez cu Schubert

jelinek

Am revăzut cu neplăcere filmul lui Michael Haneke după romanul Elfriedei Jelinek, Pianista. Întâia dată când am văzut pelicula am recepționat-o dezagreabil, dar totuși ca un spectator avid, măcar relativ captivat. A doua oară, filmul mi s-a părut reducționist și artificial. Pe cât de mult m-a prins cartea, mai ales pentru stilul poetic de anvergură (romanul este splendid scris) și pentru subiectul tăiat pe lamele și pus la microscop (care este limita erotismului şi a hybris-ului omenesc înăuntrul erotismului), pe atât m-a nemulțumit filmul. În carte: propoziţii seci şi poeme tulburătoare, stil exact, matematic, şi stil liric, suculent, acesta este amestecul fascinant din romanul lui Elfriede Jelinek. În film: replici false, rigide, schimonosite.

Dacă Franz Kafka a scris celebra „Scrisoare către tata”, Elfriede Jelinek ar fi putut foarte bine să scrie în replică „Scrisoare către mama”, întrucât Pianista este un roman excesiv mai cu seamă din pricina unei proiecţii hiperbolizate negativ în chestiunea portretului matern. Mama Erikăi Kohut este un exemplar de tip totalitar, o mamă-căpcăun, al cărei imperiu este apartamentul pe care îl domină şi pe care îl împarte cu „copilul” (pianista are 35 de ani): uşa de la odaia fiicei nu este încuiată niciodată, astfel încât mama să aibă oricând acces şi control asupră-i. Erika Kohut nu are atât o mamă, cât o „mămică”: relaţia este intenţionat menţinută într-un stadiu infantil, astfel încât să fie evitat pericolul fatal pe care îl percepe „mămica” pentru copil; aceştia sunt bărbaţii, masculii, împotriva cărora cele două femei se cuvine să poarte o bătălie pe viaţă şi pe moarte. Mama este geloasă inclusiv pe rochiile fiicei sale, drept care i le confiscă sau i le distruge: rochiile sunt percepute ca nişte trupuri vandabile ale fiicei în faţa bărbaţilor profanatori. Atunci când ajunge să taie la propriu o rochie, mama pedepseşte de fapt trupul presupus a fi trădător al „copilului”. Căpcăuna este o Bernarda Alba (mama-stareță totalitară din piesa lui Federico Garcia Lorca), cu o singură teorie despre viaţă: lumea femeilor nu trebuie să se predea lumii masculine, ci s-o refuze şi s-o înfrângă. Nu-i vorbă, Isabelle Huppert și Annie Girardot joacă impecabil în film. Dar restul actorilor sunt fazi, iar regia este, cum spuneam deja, reducționistă.

Relaţia mamă-fiică este secondată de relaţia elev-profesoară, elevul fiind cel care râvneşte să-şi seducă şi să-şi iniţieze profesoara: Walter Klemmer nu este un sentimental sau trubadur, ci un tânăr doritor de sexualitate în toate formele ei acute. Materia pe care doreşte să experimenteze este Erika Kohut. Klemmer îşi studiază victima ca un chirurg şi autopsist, întrucât intenţionează să o posede lent şi complet. Iniţial, muzica simfonică este pentru Erika Kohut şi Walter Klemmer platforma de lucru: ea cerebralizează muzica, el se desprinde treptat de canonul profesoarei şi o senzorializează-senzualizează, apoi ambiţionează să-i predea această lecţie (ca preambul sexual) profesoarei sale. Traiectul de seducţie este ingenios construit de Elfriede Jelinek. Muzica este carnalizată de bărbat, pentru a izbuti să-şi atingă astfel profesoara şi să fie el însuşi atins. Între elev şi profesoară se iscă o bătălie atât pentru muzică (vezi disputa asupra lui Schubert, de pildă), cât şi o bătălie pentru trup, pentru descuierea şi desfolierea acestuia.

Romanul propune, cu încetinitorul, un mic tratat de sado-masochism, inserat cu iscusință psihologică și cu har narativ. Dar unde rămâne muzica în toată istoria aceasta? După pagini întregi despre Schubert, nici fărâmă de el în finalul romanului. Elfried Jelinek abandonează tocmai cheia muzicală a cărții sale. Regizorul Haneke nu procedează nici el mai abil (măcar Jelinek ratează, parțial, doar finalul și atât), ci se lasă furat strict de cheia sado-maso, într-un film tragic-grotesc care nu ajunge să provoace vreun catharsis.

Michael Haneke director

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: