Arizona (poeme șamanice)

Arizona

la fereastră se găsesc pantofi desperecheați și un pahar înalt cu praf strălucitor

vreau o liniște strânsă într-o batistă cu inițiala numelui

toracele meu se umflă de parcă ar avea mingi înăuntru

în timp ce adorm într-un hamac cu model de cactus

și deodată ajung în arizona unde o fetiță desenează deșertul

despărțindu-l de nisipul roșu cu sfori atârnate în găuri de șarpe

e ca o pojghiță de celofan pe o fotografie care se sparge fiindcă e solidă

e ca un câine credincios ce adună deșertul într-un giulgi

deasupra mea plutește un zmeu creponat cu franjuri ca barba unui străbunic

câtă făină fierbinte presărată pe iarba ta arizona

pe colinele cărămizii din care cresc conserve umplute cu pietre

prin somn pășesc pe catalige și mă îngrop în hamac

iar din rucsac scot pene crestate de lipit pe piept

miroase a zahăr ars odaia mea cu pantofi desperecheați

în varul din pereți există ceva însorit care nu se mai poate pierde.

(publicat în suita Poeme șamanice, din revista Tiuk)

Anunțuri

13 răspunsuri to “Arizona (poeme șamanice)”

  1. ora25 Says:

    pâşa pâşa, câte un poem, ai spune că între ultimele două se află altele, invizibile, şirag. o linişte mono.

  2. mesmeea cuttita Says:

    draga Isidora, s-ar spune că e așa, pic-pic, și o să tot picure câte-un poem. mă bucur că m-am intors mesmeios, chiar dacă ritmul meu va fi mai lent decât odinioară, fiindcă-s mai oblomoviană puțintel decât înainte.

  3. ora25 Says:

    şi parcă e mai frumos mai pe îndelete 🙂 şi eu mă bucur, n-aş fi vrut să stric liniştea, dar de la semn de regăsire nu m-am ţinut.

  4. scorchfield Says:

    Arizona dream.

  5. mesmeea cuttita Says:

    lentoarea mea e doar parțial cuminte :), dar ma simt într-o nișă apărată aici pe blog, acasă (gracias pentru tandrețea isidorică).

    yap, Arizona dream(ing), domnule Scorchfield!

  6. sauribalic Says:

    ce ne mai bucurăm de revenirea aceasta vrăjhitorească a mesmeii! 🙂

  7. mesmeea cuttita Says:

    si ea se bucura 🙂

  8. CiGriArg Says:

    Știaam eu că povestea nu s-a sfârșit! Nu se putea să rupe așa, bruscdeodată…

    Bine și câte un pic (decât nimic)… 🙂

  9. CiGriArg Says:

    ertata!: „nu se putea rupe”

  10. CiGriArg Says:

    Nu foarte rar e binișor, spre destul de bine, în opinia mea. 🙂

    P.S. Am învățat, deși cu greu (și de data asta cred că e de vină nu singurătatea neuronașului, ci duritatea realității), că sfârșiturile trebuie acceptate cu răbdare, pentru că sunt un prilej de a face nod și a continua (uneori, în alt fel, stil, sens)… Mă bucur, deci, și abia aștept nu foarte rarele răzgândiri.

  11. mesmeea cuttita Says:

    deci asa cu singuratatea neuronasului…

  12. CiGriArg Says:

    „Singurătatea neuronașului” e o ipoteză, bineînțeles, dar deocamdată altă explicație pentru talentul de a repeta anumite greșeli n-am găsit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: