la margine


 

la marginea mea stă un călugăr

stă la marginea cu tăciuni și cu gura lipită de oase

cel de acum e un călugăr mort

cândva a fugit prin grădini s-a ascuns

a privit zidul s-a făcut călugăr și așa a rămas zidit

apoi a murit iar acum stă la marginea mea

fiindcă nevoia mea e acest călugăr mort

el nu-mi poruncește nimic

dar eu simt că se prinde cu părul lung de margine

iar botul meu îl miroase ca pe o magnolie

și învelișul trecător se desprinde și flutură ca un prapure

multă vreme mi-a trebuit ca să m-adăpostesc în afara lumii

și să mă infectez cu iubire

ca să găsesc o poartă a transputrefacției

liniștea mea e o dragoste străină

iar dragostea e acest călugăr mort de la marginea mea.


 

Anunțuri

12 răspunsuri to “la margine”

  1. FID DeScribor Says:

    Am scris candva ca poetii de azi sau poate chiar dintotdeauna sunt atrasi iremediabil spre nigredo, dar ca nu acesta e sfarsitul drumului, desi multi raman aici, prinsi de melancolia nedefinitiva, de vreo sensibilitate deformata superficial sau vreo minte slefuita pana la spulberare. Infernul e atat de mare, putrefactia e atat de intensa incat pot fi confundate usor cu realitatea, cu literatura puternica.
    Mai e insa ceva, ca o trecere, o `poarta a transputrefactiei`, dincolo de care incepe altceva.
    Si indraznesc sa spun ca linistea asta, dragostea straina, sunt cele care conteaza.
    Imi aminteste poemul si de intalnirea aceea a unui pustnic cu Maria Egipteanca, atunci cand el o vede deasupra pamantului in flacari.

    (Fara prea mare legatura poate, exista un tablou al unui pictor mai putin cunoscut si oarecum controversat, Sever Frentiu. Tabloul se numeste `Padurea de catifea`, e din 1978. E acolo o fiinta acoperita de niste falduri aurii, intinse peste tot, iar la poalele ei se misca doua fiinte mici, stranii. Sta asezata, intr-un fel de melancolie, inaccesibila din exterior).
    Ma intreb cati oameni au vorbit pana acum de margine ca `marginea lor`?

  2. mesmeea cuttita Says:

    mi-a trebuit mult timp ca sa gasesc solutia acestei porti a transputrefactiei si mi-a trebuit mult timp ca sa gasesc cuvantul potrivit care sa nu fie un calificativ oarecare, dar nici unul aruncat extravagant ori exotic.

    iar daca transputrefactia duce la dragostea ca o liniste sau la linistea ca o dragoste – atunci nu mai este valabila strigarea vae soli!

  3. Describor Says:

    nu stiu ce sa zic in raspuns, ma gandesc la pura sonoritate a unor cuvinte ca ataraxia, akedia, xeniteia, anapausis. ma gandesc ca si transputrefactia e din familia lor. metaposýnthesi s-ar numi, cu bruma de greaca pe care am putut-o detecta.

  4. mesmeea cuttita Says:

    anapausis 🙂
    si
    xeniteia 🙂
    sa fie!

  5. Casandra Says:

    Superb poem. Merita sa fie la o margine (pe internet) (astfel e mai vizibil), tocmai fiindca e asa central.

  6. mesmeea cuttita Says:

    prin urmare la margine sa ramana si in marginimea centrala…

  7. Casandra Says:

    Nota marginala: imi place cum ati rafinat locurile in Nympheum, Kore intre stanci si Nekya. Sunt niste locuri superbe intr-adevar!

  8. mesmeeacuttita Says:

    🙂

  9. camera Says:

    just another brick on the wall

  10. Deny Says:

    V-ati reintors?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: