Ceea ce m-a frapat la această șamancă mult-știutoare este indiferența ei față de lume: ea este o făptură într-atât de departe de lume (de lumea dezlănțuită) încât funcționează de sine stătător, dincolo de alte făpturi, de obiecte, de simțăminte. Pentru ea nu mai există stări (de suflet, de minte). Privirea ei adâncită (deși e o privire care încă se mai reflectă și în exterior) spune totul. Indiferența ei este intangibilă și supremă. Indiferența ei care este și suprema ei putere. Detașarea completă de lume.
februarie 3, 2012 la 6:22 pm |
sau toleranța?!
februarie 3, 2012 la 6:32 pm |
poate.
da.
(bjork are un cantec numit possibly maybe)
martie 23, 2012 la 8:41 pm |
indiferenta doare