tot despre

Ceea ce m-a interesat prin experimentul clujevit de scriere creatoare în proză  din care a ieșit manuscrisul Poveștile Duniazadei, ale sclavei sale Rașazada și ale regelui Șahzaman a fost nu doar desfolierea și deconstrucția (implicit reconstrucția artei narațiunii), ci și realizarea unei cărți epice de tip bazar, cu o structură hibridă, în care povestiri fantastice și „gotice” (cu efriți și djini) să coexiste cu povestiri realiste, hâtre, poznașe (de tip snoavă). La nivel ideatic, am avut în vedere tot o miză hibridă: lumea cărturarilor și a erudiților să se amestece cu aceea a oamenilor simpli și a vieții cotidiene, a limbajului uzual. Atmosfera urbană să se combine cu lumea deșertului, spațiile exotice de factură fantastică să aibă ca revers orașe reale. Am mizat, apoi, atât pe construcții ideatice religioase, cât și pe lascivitate și opulență (culinară, erotică). Am propus geografii pitorești, păcătuind, uneori, prin hedonism descriptiv și utilizând, poate, redundant tema călătoriei, pentru a prelucra invarianți ai călătoriilor lui Ulise și Gulliver (care, de altfel, există și în suita clasică O mie și una de nopți) ori abilități magice faimoase (Circe, Merlin – ipostaze ale acestora sunt prezente în suita de povești arabe).

Firul conducător al atelierului clujean de scriere creatoare în proză a fost, însă, întotdeauna valorificarea ceremoniilor narative, a felului în care se naște și se manifestă arta epică. În acest sens am inventat o serie de trucuri narative, ne-am antrenat și ne-am format ca povestași pe măsură ce scriam, mai ales că primele texte au fost, fie prea simpliste (și schematice), fie prea stufoase și încâlcite, cu personaje neveridice și adaptări dificile la stilul oriental, foarte tinerii povestași clujeni fiind influențați de cutumele narative din basmele europene. Dat fiind că majoritatea personajelor din O mie și una de nopți sunt cititori înveterați, ne-am propus ca personajul-cheie al fiecărei noi povestiri să fie, într-un fel sau altul (deghizat sau fățiș), povestașul!

(în imagine, subsignata, în iulie 2009, în mansarda unde au fost scrise o droaie din povestiri, în tabăra pe care am organizat-o la Cetate, la ferma lui Mircea Dinescu; precum și o parte din povestași, în vizită la struții lui Dinescu)

Anunțuri

2 răspunsuri to “tot despre”

  1. scorchfield Says:

    Se poate scrie încă o poveste despre cum s-au scris, dacă mai țin bine minte, 94 de povești, astfel eludăm încă un principiu; cartea ce ține inventarul tuturor cărților dintr-o bibliotecă (repertoarul) este sau nu este o carte și dacă este, atunci de ce nu face parte din ea însăși (din repertoar), iar dacă nu este, ce caută ea într-o bibliotecă!

    Mi-a trecut un gând doar!

  2. mesmeeacuttita Says:

    fireste!
    cred ca asa ceva este jurnalul de bord al atelierului clujevit de proza 🙂
    (sper)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: