Archive for ianuarie 2012

intarsia

ianuarie 17, 2012

În loc de nagual (lider șaman) prefer cuvântul (mesmadaptat) nahual. În loc de nagualism – nahualism. Sorcerera, wizardera. Dar NU brujeria sau bruja (nu acum, nu de data aceasta). Cuvintele acestea au pentru mine sensuri sporite, în ultima vreme. Și nu e vorba de vis ori visuri, ci de întrelumi. Cu cât tumultul e mai sonor în afară, cu atât lumea dinăuntru e mai tăcută și mată, cu intarsiile ei călăuzitoare.

ghirlanda

ianuarie 16, 2012

Efectul tare al viselor ține vreo zi: atunci până și în globii oculari se păstrează un soi de fum albăstrui, ca un tatuaj. A doua și a treia zi după un vis cu impact lucrurile se esfuminează puțin (verbul acesta există doar în limba spaniolă, dar l-am adaptat în românește întrucât îmi place grozav), adică se disipează, se topesc, se împuținează. Dar după vreo patru zile efectul revine în forță, după ce visul s-a macerat și s-a așezat ca un vin nobil în butoiașul din cap (și din inimă). De-abia atunci visul lasă o dâră limpede, un soi de cale lactee cu sens emoțional. Șira spinării resimte și ea visul prins de oscioarele în șirag. S-ar spune că totul devine o ghirlandă.

12 spre 13

ianuarie 15, 2012

Nu știu alții cum sunt, dar pe mine visurile (și nu visele) mă pot schimba  oarecum, fiindcă am ce învăța de la ele cu prisosință când le pricep sensul potrivit cu făptura mea. Nu fiindcă aș fi neapărat o himerică (sunt doar pe jumătate, de fapt). A fost năucitor pentru mine ca în dimineața de 12 spre 13 ianuarie să am un vis (și mai ales să mi-l reamintesc) care să recapituleze anii din urmă și să îmi traseze o cale limpede. Nici măcar nu stau să aleg dacă a fost un vis de fildeș sau unul din corn de os, fiindcă nu mai contează. Tangibil sufletește și mental a fost/este doar impactul de sens al acestui vis care m-a marcat cam ca pe foștii condamnați la ocnă de odinioară (fără să fiu eu așa ceva). De câteva zile stau și pritocesc la acest vis clarobscur (caravaggesc, într-o anumită măsură, cromatic vorbind), care e o ușă deschisă către mine cu tot conținutul ei de ușă dată în lături și cu toată azvârlirea următoare, care e mai mult decât binevenită. Și uite asa, Alismesmeea, iată cum ți s-a arătat, fără să-ți fi închipuit că va veni și fără să-l fi așteptat, al tău Crazy Rabbit care e chiar visul cu pricina!

cămașa

ianuarie 12, 2012

cămașa ta de bărbat e călugăria și dragostea mea

e inima care încă nu-i cățărată în pomul cu oale negre

cămașa e singurătatea mea și a ta care una pe alta se udă și se usucă

fericiți cei care iubesc căci aceia vor fi zahărul pământului lipit de tălpi

fericiți cei care înnebunesc de dragoste fără să o poată mânca din mădularele inimii

fericiți cei care se iubesc neîmpotrivindu-se căci pe aceia cămașa îi va coase pe dinăuntru cu păr de fiară

fericiți cei care se iubesc și își spală dragostea cu leșie căci aceia nu se vor cruța și vor binemuri

fericiți cei care se leagă și dezleagă înăuntrul dragostei căci capul lor va fi tăiat pe butuc

fericiți cei care nu poartă război nevăzut cu dragostea căci ei își vor crește inimile în mâini ca pe niște pâini

fericiți cei care se încâlcesc în dragoste până când diavolul îi va însemna pe piept

fericiți cei care s-au născut din trup și iubesc fără de trup căci sufletul va fi trupul lor

fericiți cei care iubesc făcându-se ei înșiși sfori de sac pentru patimi

fericiți cei care iubesc înnoindu-se ca niște rugăciuni pe buzele celorlalți

iar acum la sfârșit rostesc singura evanghelie cu morfină

cămașa ta de bărbat e călugăria și dragostea mea.

]n cur\nd

ianuarie 10, 2012

sorcerera

ianuarie 8, 2012

Florhindar fusese ochită (de alte șamance și șamani) tocmai ca să devină șamaniță, specializată în „artefactul” visurilor. Una din problemele ei era aceea că suferea de coșmaruri. Șamanca mexicană care o vindecă este o fetiță: mai exact este o femeie matură care i se arată ca o fetiță, întrucât doar o fetiță putea vindeca acele coșmaruri pe care Florhindar începuse să le aibă pe vremea când ea însăși era fetiță. Cu alte cuvinte, șamanca tămăduitoare și inițiatoare este chiar dublul de fetiță al lui Florhindar.

Ce se știe despre Cea-care-aduce-visuri (am mărturisit dintotdeauna că prefer pluralul defect visuri, și nu vise!): o astfel de șamaniță poate să conțină și „să gestioneze” două sute de visuri, nu mai mult, în care poate intra și din care poate ieși oricând dorește. Ce fel de visuri sunt acestea? Să fii pasăre. Să fii jaguar. Etc.

Cea-care-aduce-visuri îi precizează lui Florhindar că, uneori, circulă printr-unul și același vis gestionat de mai mulți șamani deodată, un singur păzitor al visurilor care este întotdeauna un copil-băiat, totemizat ca pui de jaguar!

 

întunericul alb și întunericul sonor

ianuarie 6, 2012

Șamanii cântă murmurat despre întunericul alb al soarelui, iar cântecul lor e susurat până la răgușeală. Scara spre soare e alcătuită din râsetele femeilor și bărbaților din trib. Se spune că o pasăre a furat cândva focul din gura aligatorilor.

Shapori = șaman

Hekura = spirit al pădurii

Shabono = sat de colibe

Când iese din pădure, șamanca Florhindar (urmașa lui Imaawami) dansează cu spiritele copacilor, animalelor, frunzelor, ceții, cântându-și singură cu glasul păienjenilor, al jaguarilor și al șerpilor. Doar glasul acestora poate fi folosit.

Despre femeia albă se crede că se preschimbă foarte greu într-o șamaniță. De obicei, sufletul și mintea ei pot fi șamanice, dar corpul și mintea nu sunt aproape niciodată!

Spiritele pădurii sunt mai războinice decât spiritele munților. Cele din urmă sunt, însă, mai jucăușe: pietrele dansează, păsările vorbesc, crengile cântă. Spiritele munților se numesc Surem.

Acum am amestecat deja limbile, pe cele de sus și pe aceasta de jos (care e Yaqui).

Ce este o șamaniță explică altă șamaniță: ea este întunericul sonor (crede Florhindar).

Acum visezi, îi spuse șamanul șamaniței. Iar eu fac parte din visul tău.

Dar Cea-care-aduce-visurile este de obicei femeie.

șamance

ianuarie 5, 2012

Dansul șamancelor cu umbrele de care să nu le fie frică întrucât, dacă le-ar fi frică de ele, umbrele le-ar putea distruge. Dansul șamancelor cu ceața (care e inframaterie). Citesc halucinată aproape despre șamancele care ajung la păstrătorii focului în gură (aligatorii): pentru aceștia bărbații și femeile triburilor fac ospețe. Spiritele pădurii locuiesc în pieptul șamanilor, fiindcă acolo e cuibul lor. În cazul șamancelor spiritele pădurii locuiesc în plămâni. Spiritele cascadelor locuiesc în părul din creștetul capului șamanilor. La șamance, spiritele cascadelor stau agățate de sprâncene și gene. Când cu toții dansează, spiritele se adună în irișii de culoarea jaguarilor. Am aflat două nume de șamance vestite: Imaawami și Waipilishoni – amândouă au fost iscusite în arta vânătorii și în războinicie.

Visează și nu te opri din vis, o sfătui cândva un șaman pe o șamancă. De ce? îl întrebă ea. Fiindcă aceia care visează trăiesc mult.

3 zile

ianuarie 3, 2012

Carusel.

Am ascultat aproape vrăjită vocea de cârciumăreasă suavă a senzualei Lana del Rey (revelația mea sonoră la final de 2011), care are ceva din Marianne Faithfull:

http://www.youtube.com/watch?v=Bag1gUxuU0g

http://www.youtube.com/watch?v=AUYCMQcQ3KA

http://www.youtube.com/watch?v=Yu9V3Phfsf8

Revăzut Possible Worlds (1990, regia John Mighton), un film semi-lynchian îmblânzit, aproape proustian (dar necanonic), despre creiere și suflete fluctuante și despre ce se întâmplă între creier și suflet când nu ai trup. Exotica Tilda Swinton. Și nu numai.

Ceva din Filocalie – cele 170 de sfaturi ale lui Antonie cel Mare. Plonjarea în lumile celor rătăciți. Apoi, în cu totul altă parte, câteva din învățăturile lui Arsenie.

Ideea unui proiect poetic tainic – m-am pus pe scris.

Thrillerul poematic I came with the Rain (2009, regia Tran Anh Hung) – viziune-palimpsest între Imitatio Christi și picturile lui Francis Bacon. Votat cu frenezie pentru noul Ethan Hawke, id est Josh Hartnett.

Revăzut Enter the Void (regia Gaspar Noe) cu pulverizarea psihedelică adiacentă, ca un adălmaș pentru ce va fi în primavara-vara 2012. Prea obositor, totuși.

Revăzut, pentru o quentin-tarantinizare ironică în 2012, Kill Bill.

Recitit cartea simili-dostoievskiană a unui poet care a înnebunit și a căzut în misticism, obsedat sufletește de fetița lui, pierdută și aproape furată.

Dialoguri intermundane. Imersiune în lumea vrăjitoarelor: Florinda Donner (Shabono, Being-In-Dreaming). Citesc împătimită despre șamance.

Feblețea mea sonoră și recidivistă în aceste trei zile: The Dark Side Of the Moon. Somnambulism de întreținere pe Time, A Great Gig in the Sky, Us and Them, Brain Damage și Eclipse. Ar putea fi un soi de rugăciune în eclipsă:
All that you touch

All that you see

All that you taste

All you feel

All that you love

All that you hate

All you distrust

All you save

All that you give

All that you deal

All that you buy

Beg, borrow or steal

All you create

All you destroy

All that you do

All that you say

All that you eat

Everyone you meet

All that you slight

Everyone you fight

All that is now

All that is gone

All that’s to come

And everything under the sun is in tune

But the sun is eclipsed by the moon.

 

Leoaica și luna, ciudată potrivire (sau nepotrivire) la începutul lui 2012. Made in Mesmeea :).