Poveștile Duniazadei, ale sclavei sale Rașazada și ale regelui Șahzaman

Astazi am sfârșit de stilizat ultima versiune a manuscrisului de povestiri scrise la atelierul de proză 1001 de zile și de nopți, între 2008-2009, împreună cu 16 studenți de la Facultatea de Litere (din Cluj, evident). Celor 16 studenți li s-au alăturat și 2 musafiri dinafară, un bucureștean și un tomitan. Cartea obținută are peste 400 de pagini și se numește Poveștile Duniazadei, ale sclavei sale Rașazada și ale regelui Șahzaman.

În cadrul atelierului au fost scrise peste 100 de povestiri, din care au fost păstrate în manuscrisul final, spre publicare, 94 de povestiri (4 scrise colectiv, 6 scrise la două mâini – adică de către doi autori – și 84 scrise individual). Sunt cât se poate de mulțumită, chiar dacă obosită de atâta relectură a manuscrisului.

Scopul atelierului a fost redactarea unor povestiri înrudite și similare (tehnic, stilistic) cu cele din O mie şi una de nopţi, dezvoltând însă personaje „paralizate” epic, deja existente în textul consacrat al suitei de poveşti, dar cu o partitură foarte redusă, minimală, care permitea dezvoltarea epică într-o nouă suită de povești. Convenţia narativă a fost conservată identic: s-a pornit de la o primă povestire-uter sau povestire-scorbură, matrice pentru următoarele povestiri care aveau nevoie de lianturi şi punţi tematice, astfel încât trecerea de la un text la altul să curgă firesc. În noua suită de poveşti, nu Şeherezada este personajul central, ci sora sa, Duniazada, şi una din sclavele acesteia, Rașazada (personajul acesta nu există în O mie și una de nopți, ci a fost inventat), ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ şi în acelaşi timp ascultătoarele de performanţă. Lor li se adaugă un al treilea personaj povestitor, regele Șahzaman, fratele vestitului și sângerosului rege Șahriar, pe care Șeherezada (clujenii au preferat să o numească Șahrazada) se străduia să îl înduplece prin narațiuni ritualice nocturne să nu mai ucidă fecioare. La nivel mimetic, în cadrul atelierului de proză 1001 de zile și de nopți, ne-am propus ca povestirile scrise experimental să acopere trei scopuri explicite: acţiunea să menţină curiozitatea cititorului, stilul de redactare şi atmosfera să respecte cutumele arabe, persane, indiene ori de altă coloratură orientală din O mie și una de nopți; şi, în al treilea rând, în fiecare text să funcţioneze o morală de fabulă.

Cartea cuprinde și jurnalul de bord al atelierului, pas cu pas, plus segmente de close reading pe 1001 de nopți. Manuscrisul va fi predat la Tracus Arte, urmând să fie publicat în primăvară, lansat la Cluj în cafeneaua Samsara, apoi la București la Târgul de carte din iunie. Cam atât deocamdată.