înzăpezirea

În sfârșit, înzăpezirea e magică și consistentă. De aici, de sus, orașul e un țurțure franjurat, cu ramificații fluorescente. Ar putea fi un soi de Narnie evadată și feliată sau teritoriul Crăiesei Zăpezilor dinainte ca stăpână cea albă să se preschimbe într-o făptură crudă și rece. Am atât de multă zăpadă pe balcon încât mi-a ajunge berechet să fac doi omuleți de zăpadă (chiar dacă vor ieși pitici de grădină) pe post de lari păzitori. Deocamdată caut nasturi și dopuri pentru chipul omuleților, poate chiar și mănuși. Am destule pixuri golite și nearuncate, așa încât ele pot fi plasate în buzunarul de la piept al omuleților. Mmm, mă mai gândesc la niște pălării de paie. Singurele urme pe zăpada de pe balcon sunt ale picioarelor de corbi care s-au scoborât de pe acoperișul blocului. Nu prea cred că zburătoarele se vor înfricoșa de piticii mei de zăpadă 🙂