tăișul zilei care va deveni noapte și apoi iarăși zi

Visătorii și pragmaticii își au deopotrivă locul în lumea de acum care conține de toate pentru toți, indiferent de norocul unuia sau altuia ori de cufărul nativ în care se află virtuțile și defectele. Tocmai am primit de la un prieten visător două imagini cu paturi onirice, pe care, iată, le postez și eu acum, întrucât nu știu care ar fi cel potrivit pentru 2012 (firește, se poate visa și stând în picioare, nimeni nu neagă acest lucru!). Nu mi s-a precizat care pat încurajează visele din lemn de corn (cele aievea adică) ori pe cele din fildeș (iluziile pure, umbrele), întrucât mesagerul nu și-a extras cele două paturi onirice din industria livrescă via Homer-Vergiliu, de la care se trage respectiva clasificare a viselor. Tot ce știu este că eu prefer pluralul visuri, care-i mai apropiat de mine decât pluralul vise cel atât de corect. Și mai știu că le doresc laolaltă visătorilor și pragmaticilor măcar o relativă (mică) onirie igienizantă în 2012, mulțumind, totodată, semnelor primite de mine acum între ani, pe tăișul zilei care va deveni noapte și apoi iarăși zi.