poem în cafenea de trei zile

după moarte urmează singura dragoste uleioasă cu care te ungi pe corp și pe păr

și care-ți înghite inima de șacal

atunci începi să te iubești ca o străină pe o străină

chiar dacă ești tot tu în fiecare din ele

atunci moartea-i un ceai de fructe într-o cană de inox

tu stai acum în vitrină doar ca să fii semivie

inelele ți-au albăstrit degetele iar rujul a fost înghesuit la colțul buzelor

dar pernița inimii nu s-a slăbănogit

ferestrele vechi seamănă cu jartierele femeilor lui mozart

al cărui câine încă urlă cu gura cusută

pivnița te-așteaptă să rupi gâtul sticloanțelor și să te închipui la o vânătoare

ca să te saturi de indiferență și de barajul nopții

cineva te întreabă cu un muc de țigară strivit între degete

ai auzit vreodată de acea stare de veghe numită cretina deliciilor?

Anunțuri

4 răspunsuri to “poem în cafenea de trei zile”

  1. marius conkan Says:

    bravo!

  2. domnulecht Says:

    nu stiu cat de intensa poate fi dar as vrea sa intru in starea de cretina deliciilor … minunat poem …

  3. matei Says:

    « după moarte urmează singura dragoste uleioasă cu care te ungi pe corp și pe păr », ȋmi place mult! poate că tocmai prin ungerea asta intri ȋn cretina deliciilor! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: