abilitățile și rateurile psihanalizei (și viceversa)

Merită a fi văzut doar ca entertainment A Dangerous Method, film ambițios regizat de David Cronenberg, care își propune să discute începuturile psihanalizei și mai ales ruptura dintre Freud și Jung. Personajul primar al peliculei nu este Freud, așa cum ne-am aștepta, ci Jung și, mai apoi, una din pacientele și iubitele sale, devenită ea însăși doctor specializat pe maladii sufletești și mentale. Dacă Freud e tratat relativ clasic (iar Viggo Mortensen îl interpretează ca atare, fără revelații, dar și fără decepții, într-o partitură egală cu sine), Michael Fassbender face un rol destul de modulat, ondulatoriu și interesant în partitura lui Jung (un Jung la tinerețe-maturitate, nedecis încă, scormonitor, ambivalent). Calamitatea filmului este, în schimb, Keira Knightley care, dintr-un presupus rol de compoziție face o caricatură (de-acum înainte îmi voi închipui mereu, ironic vorbind, isteria ca pe maxilarul grotesc-mișcător și alungit al Keirei K). Pentru o duminică ploioasă ori cețoasă, filmul merită a fi văzut, deși pune chestiunile tranșante legate de psihanaliză într-o plasă riscantă, datorită poveștii amoroase inserate pe post de sare-piper-boia (fără efectul scontat). Mai captivantă e logica lui AS IF deductibilă, pe alocuri, din peliculă, dar ca drum închis: cum ar fi fost dacă Jung ar fi acceptat să fie prințul moștenitor râvnit de Freud, europenizând și internaționalizând de la început psihanaliza (adică scoțând-o din evreitatea sa, după cum ni se precizează în film)? Cum ar fi fost ca Jung să nu mai fi fost Jung (și ce a devenit el), ci să fi urmat la sânge (sută la sută, pas cu pas) testamentul psihanalitic aprioric lăsat de Freud, continuându-l pe Freud ori dezvoltându-l?! Evident, nu vom afla niciodată, decât doar ficțional, în caz că vreun autor va scrie un roman în această direcție. Jung a respins teoriile exclusiviste despre sexualitate ale lui Freud, iar Freud a respins vehement tentația lui Jung spre căile mistice și alchimice. Laolaltă au alcătuit un cuplu ideatic disjunct și antitetic, care a funcționat fascinant, uman vorbind (psihologic, adică); fiecare, în parte, însă, a fost un geniu.

Anunțuri

6 răspunsuri to “abilitățile și rateurile psihanalizei (și viceversa)”

  1. matei Says:

    are dreptate Mesmeea. Kira nu se potriveşre ȋn niciun fel cu rolul prestat, tocmai pentru că se căzneşte (da, e potrivit cuvântul!) să presteze ceea ce nu se potriveşte cu stilul său. de aici prestanţa caricaturală. cred că-i şedea mai bine ȋn piraţii caraibenoşi! 😀

    cât despre maxilarul ei, da, e de ţinut minte!

  2. mesmeeacuttita Says:

    ar trebui, poate, sa-i gasim Keirei un nou rol pirateresc in Oceanul Arctic, cine stie!

  3. evazionista Says:

    bine că aţi spus-o, că nici mie nu-mi place jocul actriţei Keira Knightley, în genere…

  4. marius conkan Says:

    Daca era urata si nu foarte frumoasa, probabil ca juca perfect, nu?

  5. mesmeeacuttita Says:

    urata nu era (si nu a fost niciodata), doar caricaturala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: