Bernard Shaw către Stella Campbell

Iată o scrisoare teatrală aproape sută la sută, scrisă de un cabotin care, totuși, iubește o femeie și care știe că aceasta este singura potrivită lui – poate chiar ca femeie fatală. Este, însă, un bărbat care nu se poate dezbăra de teatralitatea sa. Mărturisesc că am alergie la tipul acesta de discurs, în care presupusa adorație este dominată de un soi de autoflatare amoroasă. Shaw iubește, oare, o femeie sau iubește chiar actul de a iubi? Nu cumva el face din acest act o scenă relativ impecabilă de teatru sentimental? Există ceva bulevardier în această scrisoare din 1913; dar poate mă înșel. La urma urmei, ceea ce contează este, nu-i așa, impetuozitatea iubirii. Îmi place, totuși, începutul și finalul acestei epistole care ar fi putut să se rezume doar la 58 de bucăți de cuvinte!

Stella: I must break myself of this: there is some natural magic in it, some predestined adorability for me in you, that makes me quite reckless when I am within reach of you. It is the dark lady the child dreamt of.

[]

Oh what a will-less creature I am! I have taken my farewell, gone back for my last appearance, returned for my positively last appearance, and am madly going tomorrow for my last appearance but 500,000,000,000,000,000,000,000,000,000,000.

          Something was worrying you – but what is that to me? Once I was capable of being helpful – even wanted to be helpful. Now I am a mere predatory creature seeking my prey, my mysteriously natural prey. A parasite. I! I!!! It is worse than the tide that I turned to swim against and after five strokes found myself ten yards farther out. Only then I tried but couldnt. Now I could but wont try. That is the dangerous symptom. For I tell you I could. I feel in me the strength to do things a hundred times harder. And I wont – yet. Not until the very last moment.

          I have never missed the train yet – nor saved it by more than a few seconds. If I ever lose it I shall never come again; for then I shall know that I am not strong enough to save either you or myself, and must fly. So oh Stella, dont ever let me lose it. Dont let me hurt anyone to whom I am bound by all the bounds except the bond of the child to the dark lady. For then I should know myself to be an utter brute and my halo would go out like an extinguished candle. Oh this loathsome but necessary conscience! And oh! this wild happiness that frees me from it!

          I saw you first in a dream 43 years ago. I have only just remembered it.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Bernard Shaw către Stella Campbell”

  1. Simons Says:

    Sorry but this sounds more like a crying depressed narcissist. Cannot see the declaration of love.

  2. mesmeeacuttita Says:

    ba da, declaratia exista, dar ii apartine unui cabotin 🙂
    (cum spuneam deja)
    fireste ca-i narcisist mr. shaw!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: