Iustin (poem de dragoste – 2)

Iustin Panța

 

Încerc să scriu o poesie (IX)

 

Mă scurg în brațele ei (și în ea) ca într-un ochi de apă,

ca un mic vârtej într-o pâlnie –

și am să mă prăbușesc – îmi pare – într-un puț adânc.

Este mai bine decât să te prăbușești în gol

sau decât să te arunci de la fereastra cea de mai sus a impunătorului zgârie-nori;

sau decât să aluneci în craterul vulcanului reactivat

în preajma anului 2000.

Ea este o mașină de trăit

(ea stă doar cu gura întredeschisă

sau cuvintele sau țipătul ei sunt acoperite de vacarmul mulțimii?).

Ca o venă de sânge cald, pulsând

ea mă transformă într-un bufon grotesc, deșirat și solitar,

într-o așteptare îndelungată clovnul devine timid și perfid.

Dar ea este și acel fel de ființă ipocrită care lasă de înțeles

că nici nu trăiește cu adevărat –

astfel ea, periculoasă și histrionică, nu lasă pe alții să trăiască.

Ea te învață cealaltă obișnuință.

O plantă, o floare dăruită, par prea masive, prea grele pentru palma ei delicată –

ea este o maestră a plăcerilor preliminare.

Un sunet roșu îi înconjoară gesturile permanent

și ea îmi face scârbă de propriile mele buze

pentru că ating mult mai multe lucruri

(chiar și mâna distinsei, prea-frumoasei și nobile doamne)

decât buzele ei.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: