Robert Browning către Elizabeth Barrett (adorația)

Firește, nu am uitat de serialul scrisorilor de dragoste înlănțuite aici pe blogul mesmeic. Am mai vorbit despre R. B. și E. B., acest cuplu celebru de scriitori din epoca victoriană, amândoi poeți, în primul rând. Ea mai în vârstă decât el cu șase ani (foarte admirată de Poe) și, în plus, invalidă. Scrisoarea anterioară postată de mine pe blog era dinspre femeie spre bărbat și era întru totul dăruitoare. Or, iată-l acum pe Robert Browning scriindu-i lui Ba (așa o alinta el pe Elizabeth; Ba de la Barrett) o foarte simplă scrisoare, dar de adorație. Scrisoarea datează din 1846. Bărbatul își explică simțămintele prin intermediul unui singur cuvânt: perfecțiunea. Și se simte „încoronat” datorită perfecțiunii de a iubi și de a fi iubit. În imagine, Robert și Elizabeth (în portrete independente) la ceasul când nu mai erau foarte tineri (adică la multă vreme după epistolarul lor).

You will only expect a few words – what will those be? When the heart is full it may run over, but the real fulness stays within.

You asked me yesterday ‘if I should repent’? Yes – my own Ba, – I could wish all the past were to do over again, that in it I might somewhat more, – never so little more, conform in the outward homage to the inward feeling. What I have professed … (for I have performed nothing) seems to fall short of what my first love requiered even – and when I think of this moment’s love … I could repent, as I say.

Words can never tell you, however, – form them, transform them anyway, – how perfectly dear you are to me – perfectly dear to my heart and soul.

I look back, and in every point, every word and gesture, every letter, every silence – you have been entirely perfect to me – I would not change one word, one look.

My hope and aim are to preserve this love, not to fall from it – for which I trust to God who procured it for me, and doubtlessly can preserve it.

Enough now, my dearest, own Ba! You have given me the highest, completest proof of love that ever one human being gave another. I am all gratitude – and all pride (under the proper feeling which ascribes pride to the right source) all pride that my life has been so crowned by you.

God bless you prays your very own R.

Anunțuri

20 răspunsuri to “Robert Browning către Elizabeth Barrett (adorația)”

  1. nuclearrr Says:

    Elizabeth seamana
    cu o buna prietena de familie, mai in varsta ,
    care daca si-ar vedea sosia, ar lesina; bucatica rupta,
    jur cu mana pe inima!
    fericita poveste de dragoste i s-ar potrivi, de asemenea, (cu exceptia faptului ca ea nu e poeta), intrucat a trait ceva asemanator, multi, multi ani, pana cand el a murit; mi-a spus ca a fost „fericita”, si asa mi-i amintesc si eu, se potriveau si pareau fericiti. cat despre handicap, el exista-pt simetria cazului! dar nu-l are ea, il are nefericitul ei fiu. Dar EA,la ora actuala, e aidoma acestei umbre frumoasa din trecut…Aidoma.

    Cele mai frumoase scrisori sunt
    simple, si scrise nu pt public si posteritate, ci exclusiv pt ochii si sufletul destinatarului. Admirabil ca doi poeti pot fi simpli. Dovada autenticitatii sentimentelor….
    Iar aceasta, a lui Robert B. e frumoasa, pt ca e modelata dupa sentimentele prin excelenta estetice-, entuziasmul si recunostinta. Pe care nu le soliciti niciodata, dar le primesti/le oferi.

  2. nuclearrr Says:

    „aidoma acestei umbre frumoase ” (corectie)

  3. mesmeea cuttita Says:

    este, intr-adevar, asa cum spune nuclearrr!
    scrisorile frumoase sunt simple
    desi eu nu le-as si nu m-as lepada nici pe/de cele complicate 🙂

    (va sa zica inca exista Elizabethe – Ba-uri -, si astazi!)

  4. nuclearrr Says:

    Complicate de ce?

  5. nuclearrr Says:

    Ar fi mai mult de citit, iar destinatarul mai prins de adecvarea conceptuala, de forta argumentelor? In acest caz se trece mai spre text, spre forma frumoasa, amenajare „in timp” a starilor tumultuoase.
    Daca „fericirea” nu se afla nici in mono-dialogic, nici in dialogic, nici in sensibilitatile simturilor noastre, atunci scrisoarea „cu dichis” … pleaca in cautarea fericirii; e cautarea ei, lamurirea ei, rememorarea ei..
    pt ca exista un inainte al sentimentelor si un dupa; proiectie a timpului, dat inainte si inapoi cu micutul cursor al memoriei…Or fericirea ca si dragostea sunt invizibile, nu se pot vizualiza; nu intra in cuvinte-decat la rece:)

  6. mesmeea cuttita Says:

    suntem pe cale sa intram intr-o polemica gratuita, cred eu!

    scrisorile simple (emotional vorbind) sunt mai de dorit, fiindca evita labirinturi si paienjenisuri inutile.

    dar intelectualiceste vorbind, scrisorile complicate (chiar si cele de dragoste prechimbate, de fapt, in epistole ideatice) ofera o satisfactie cerebrala mai acuta. sau cam asa ceva.

  7. nuclearrr Says:

    Nu m-am gandit sa intru in polemica. Nici vorba.
    Si nici nu vad unde ar fi „diferenta” intre parerile noastre:)
    Eu cu timpul, Mesmeea cu acuitatile…

  8. mesmeea cuttita Says:

    :))
    (o sa ma acutizez, prin urmare, tot mai fatis)

  9. nuclearrr Says:

    „Cutia neagra”
    a lui Amos Oz, roman aproape epistolar; aici gasesti ” complicatziunea” iubita, cu care se cerceteaza lumea acut:)
    Un roman splendid…

  10. nuclearrr Says:

    doar „cuttita” sta (bine) scris!:)

  11. nuclearrr Says:

    Interesant e ca oameni apropiati aveau si o intensa legatura epistolara.
    Sau: convingerea lui ca ea ii”incoroneaza” viata; femeia, coroana de rege?:)

  12. mesmeea cuttita Says:

    se incoronau reciproc – acesta e lucrul fascinant si admirabil!

  13. nuclearrr Says:

    Ei, e si asta un stadiu-la care nu ajunge oricine, oricand si oricat.
    Unii totusi par mai …incoronabili si mai regesti:)
    E si o strategie -gratioasa- la mijloc: sa traiesti in, in jurul, pe orbita regalitatii tale si a celuilalt; adica la „inaltime”; de sentimente, de atitudine, de afirmare in lume.

  14. nuclearrr Says:

    Sau e mai „grav” : e adoratie?:)

  15. mesmeea cuttita Says:

    🙂
    incoronare, adoratie, hmmm, mai pot fi utilizate si alte cuvinte (dar numai ei singuri au stiut cu exactitate cum s-a numit unitatea lor de dublu B)

  16. evazionista Says:

    Apropo de scrisori simple sau complicate- cum scrie gazda noastră- da: ambele sunt de dorit. Cred că o scrisoare contemporană,,de mână” devine obiect de colecţie, una dintre ultimele redute ale autenticităţii.

    Mai cred că în era mesajeleor pixelice, totuşi,… să primeşti intempestiv şi confidenţial o foiţă scrisă este în sine un gest de adoraţie. Dacă mai punem la socoteală şi un mesaj desosebit, o stilistică aparte…

    Imaginaţi-vă perplexitatea contemporanilor care suntem în faţa unui astfel de gest : să primeşti strecurat în palmă un mesaj doar pentru tine…sau alte situaţii asemănătoare…

  17. mesmeea cuttita Says:

    ar fi o chestie!
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: