Iustin (Stări)

Stări

 

Este foarte adevărat că o stare de-a fi, pe care nu o simțim când suntem singuri, să fie în noi când suntem împreună și să ne domine. Dar de la acea stare nu învățăm nimic. Absența unei ființe ne învață mai mult decât însăși ființa.

Va trebui să comunic cu ea întorcându-i spatele – dar asta nu în sens vulgar ci din dorința de-a ne înțelege. Ea nu va putea sta decât cu fața spre mine (asta în închipuire, căci iată că în viața de aici, reală, lucrurile se petrec tocmai pe dos – adică eu o caut și-mi întorc spre ea fața iar ea mi-a întors spatele, a plecat). Ea îndrăgește tot ceea ce se desfășoară în fața ei, tot ce hălăduiește pe acolo. Eu fac parte dintre cei care nu o privesc niciodată în față (din timiditate), ea dintre aceia care ignoră o jumătate de lume – din spatele lor. Eu, retras aici, în parcul din jurul clădirii, (unele insecte au în ultimele lor clipe de viață numai aripi, stomac deloc) o pândesc, o urmăresc întotdeauna din lumea care pentru ea nu există… Un singur pas dacă aș face, trecându-i în față, m-ar îndrăgi cu ortodoxă credință. Dar n-am curajul să-l fac. Aș avea curajul s-o pun în lanțuri grele ca s-o mângâi.

 

(din Lucruri simple sau echilibrul instabil, 1992)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: