În continuare cred că trupa cea mai grozavă de teatru din România se găsește la Teatrul Maghiar din Cluj, chiar dacă risc să fiu localistă și regională cu aserțiunea mea frenetică. Spectacolul Aniversarea (adaptare după teribilul film Festen de Thomas Vinterberg, partener în mișcarea Dogma 95 alături de Lars von Trier), regizat de Robert Woodruff (și adaptat scenaristic de András Visky) este o performanță cerebrală, un panopticum psihic în care spectatorul este scufundat în intriga și dialectica minților vinovate și a celor traumatizate.
Este vorba despre un banchet-prohod și praznic sufletesc în care relațiile de familie sunt întoarse cu susul în jos, scuturate, măcinate, cernute, măcelărite și regestate (atât cât mai este posibil și îngăduit). Michel Foucault ar fi adorat atât filmul lui Vinterberg, cât și spectacolul trupei clujevite maghiare.
Mesmeea Cuttita's Blog 
octombrie 19, 2011 la 5:28 pm |
Michel Foucault
„A ști constă deci în a raporta un limbaj la alt limbaj. În a restitui marele câmp uniform al cuvintelor și lucrurilor. În a face totul să vorbească. Adică în a face să se nască deasupra tuturor discursul secund al comentariului. Specific cunoașterii este nu să vadă, nici să demonstreze, ci să interpreteze. Comentariu al Scripturii, comentariu al anticilor, comentariu despre ce au raportat călătorii, comentariu al legendelor și fabulelor: nu cerem fiecăruia dintre aceste discursuri să-i interpretăm dreptul de a enunța un adevăr; nu-i solicităm decât posibilitatea de a vorbi despre el.”
Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, Rao, 2008, pag. 97 jos
octombrie 19, 2011 la 5:37 pm |
… numai ca eu ma refeream la Foucault din Surveiller et punir!
octombrie 19, 2011 la 5:40 pm |
poate, numai că eu v-am dat un cuvânt de ajutor, sigur că opțiunea vă aparține.
octombrie 19, 2011 la 6:09 pm |
fireste!
(precizam doar ca la spectacolul proaspat vazut de mine se potriveste la tzanc monsieur foucault din a supraveghea si a pedepsi!