din nou John Keats către Fanny Brawne

Voi relua serialul de Love Letters (în engleză, pentru că în engleză am cărțulia cu pricina, cumpărată la New Orleans), întrucât am mai găsit o serie de epistole captivante care merită comentate.

Cum am mărturisit deja la prima scrisoare postată pe blogul meu – dinspre John Keats spre Fanny Brawne, – am o slăbiciune mai veche pentru Keats, la al cărui mormânt am și ajuns la Roma. Scrisoarea care urmează (din 1820) este una de adorație și este specifică romantismului, prin toată exaltarea sa acută. Îndrăgostitul nu mai este neapărat curajos, cât dement, aș spune, întrucât nu îi mai pasă de nimic decât de pasiunea sa. Evident, încă o dată spun, astăzi o asemenea epistolă ar fi ridicolă. Ceea ce îmi place mie grozav este felul în care Keats își demonstrează sieși ceva și de-abia apoi iubitei sale. Retorica lui frizează demența (dar una blândă), întrucât umple cuvintele periculoase la maximum. Ceea ce simte el este chiar maximum și extrem. Nu în ultimul rând, Keats este fericit doar fiindcă iubește, nu neapărat pentru că este iubit. Își este autosuficient, s-ar putea spune. Fiindcă este dotat cu un soi de voluptate de a iubi. Plăcerea lui e teribilă doar fiindcă iubește. Ar putea să o facă și mai amplu, dacă ar fi mai mult decât om și bărbat. Dar deocamdată este exact ceea și cât este.

Sweetest Fanny,

You fear, sometimes, I do not love you so much as you wish? My dear Girl I love you ever and ever without reserve. The more I have known you the more have I lov’d. In every way – even my jealousies have been agonies of Love, in the hottest fit I ever had I would have died for you. I have vex’d you too much. But for Love! Can I help it? You are always new. The last of your kisses was ever the sweetest; the last smile the brightest; the last movement of gracefullest. When you pass’d my window home yesterday, I was fill’d with as much admiration as if I had then see you for the first time. You uttered a half complaint once that only lov’d your Beauty. Have I nothing else then to love in you but that? Do not I see a heart naturally furnish’d with wings imprison itself with me? No ill prospect has been able to turn your thoughts a moment from me. This perphaps should be as much a subject of sorrow as joy – but I will not talk of that. Even if you did not love me I could not help an entire devotion to you: how much more deeply then must I feel for you knowing you love me. My Mind has been the most discontented and restless one that ever was put into a body too small for it. I never felt my Mind to repose upon anything with complete and undistracted enjoyment – upon no person but you. When you are in the room my thoughts never fly out of window: you always concentrate my whole senses. The anxiety shown about our Loves in your last note is an imense pleasure to me: however you must not suffer such speculations to molest you any more: nor will I any more believe you can have the least pique against me.

[…]

Anunțuri

6 răspunsuri to “din nou John Keats către Fanny Brawne”

  1. Argentina Gribincea Says:

    Deci, ca de obicei, este o veste bună şi una mai puţin bună…

    • mesmeea cuttita Says:

      care si care?
      (din doua una sau din una doua!)

      • Argentina Gribincea Says:

        Mai întâi, îmi pare rău că am trimis un mesaj atât de confuz, după ce l-am conceput în cel mai convingător stil posibil: începându-l cu un „deci” – absolut necesar, când nu prea ai ce spune… 🙂 Problema e una tehnică (computerul meu, care nu face decât ce vrea el şi se blochează când ţi-e lumea mai dragă). Văzusem că am apăsat butonul greşit, dar am sperat că mesajul meu nu va intra, pur şi simplu. Tratamentul potrivit pentru mesajul meu de ieri ar fi ştergerea lui, dar… scripta manent. 🙂

        Ce voiam să transmit, de fapt? Un compliment mai copilăresc, aşa: vestea bună e că aţi reluat seria Scrisorilor de dragoste, pe care le urmăream cu interes; vestea mai tristă e că, din câte înţeleg, aici se întrerupe jurnalul portughez (varianta online, cel puţin).

      • mesmeea cuttita Says:

        voi mai povesti despre lisabona mai incolo, una-alta.
        scrisorile de dragoste schimba doar putin peisajul meu bloggaretz…
        🙂

  2. domnul echt Says:

    in portretul de mai sus john keats are privirea lui thom yorke (radiohead), de tacanit.
    aparatul erotic al imaginatiei keatsiene functioneaza ca un obsesiograf faramat, un gasteropod ai carui condensatori s-au topit lasand pe cioburi darele Mintii, Frumusetii, fluturilor mestecati precum tutunul.

  3. mesmeea cuttita Says:

    la tzanc si la tzinta ideea de obsesiograf!
    (numai ca este unul caruia i se raspundea pe masura, de aici ritmul lui constant frenetic)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: