grădina doamnei Sei (1)

Sei Shonagon a trăit la trecerea dintre cel dintâi mileniu și al doilea, fiind cunoscută ca doamnă de onoare a împărătesei nipone Sadako, dar și ca fiica unui poet apreciat în vremurile respective. Cele 319 de însemnări care alcătuiesc Însemnările de căpătâi (Sei Shonagon, Însemnări de căpătâi, traducere de Stanca Cionca, București, Rao International Publishing Company, 2004) sunt o scriere hibridă, între eseu și proză poetică, alcătuind, în același timp, un uriaș poem dezmembrat prin fărâmele unui mozaic. Sei Shonagon își scrie Însemnările din perspectiva unei făpturi marcate de o formație estetică matricială, sigilată la o curte împărătească, printre aristocrați, unde domină un tendențios dolce far niente și unde se plusează până la exces pe extinderea spiritului artistic.

Privirea paradisiacă a lui Sei Shonagon depinde strict de un ochi estetizant, care impune o grilă desăvârșită (cu ierarhii ale frumosului) de a privi exclusiv artistic lucrurile: mai ales natura și oamenii. Este un ochi estetizant din start, manierist și fundamentalist; este ochiul unui hermeneut care a fost format și și-a profesionalizat privirea doar în acest sens. De aceea, paradisul radiografiat de Sei Shonagon este întotdeauna coerent, senin, extatic. Lui nu i se opune infernul, ci eventual non-paradisul, anti-paradisul sau paradisul în destrămare, fiind vorba întotdeauna nu de o dimensiune negativă în sine (și de sine stătătoare, independentă), ci doar prin comparație cu perfecțiunea paradisului. Principala privire a autoarei este concentrată pe grădina niponă care conține o formă specială de numinos: datorită acestei priviri, imaginea paradisului este una desăvârșită și are sens major (natură și artă), indicând un centru spiritual al lumii. Atitudinea-cheie pe care o manifestă Sei Shonagon ca estet este extazul vizual, puternic și gingaș în același timp, primind o coloratură aproape mistică. Autoarea Însemnărilor de căpătâi mărturisește (chiar dacă rar) că extazul vizual ori sinestezic o face să aibă senzația de înălțare la cer și să se proiecteze într-o lume non-terestră sau para-terestră, para-umană, de fapt! Ceea ce vizează Sei Shonagon, chiar dacă nu spune direct acest lucru, este o decorporalizare, prin extaz, astfel încât cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formula de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanța sinestezică a extazului mărturisit de Sei Shonagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea estetică pe care autoarea și le asumă fac parte din matricea paradisiacă de care ea aparține în principal ca degustător gurmand și gurmet (în același timp) al lumii în explozia sa estetică. Grădina, arborii, florile laolaltă devin, din principiu, un act de creație. Grădina depinde de arta de a vedea și, în același timp, grădina dezvoltă și nuanțează arta de a vedea. Grădinăritul este o învățătură nobilă, elevată, iar cel inițiat într-o asemenea învățătură este estetul. Ceea ce o preocupă obsesiv pe Sei Shonagon este să inventarieze și să clasifice fărâmele de paradis vizualizat, croind mai apoi o tapiserie impresionantă: anotimpurile, arborii, florile, formele de relief, păsările, gângăniile, veșmintele, făpturile umane. Predilecția autoarei este aceea de a bifa harta paradisului, cu toate însemnele sale vii. Întrucât, în mod evident, paradisul inventariat de Sei Shonagon este unul percutant senzorial și artistic. Ceea ce vom face și noi, prin urmare, este să inventariem și să comentăm tapiseria doamnei nipone de acum un mileniu, care tapiserie este dependentă, firește, de tradiția shintoistă și buddhistă, principalele religii din Japonia, în cadrul cărora peisajul, poezia, arta ikebana și grădinăritul erau inseparabile.

(Nu voi posta pe blog decât fragmente din eseul meu despre Sei Shonagon, prezentat la Lisabona, întrucât este prea lung, are 15 pagini; imaginile sunt de la Festivalul Grădinilor din Ponte de Lima, iar cele două grădini în ospeție pe blog poartă numele Welcome to the Jungle și Nevertheless.)

Anunțuri

11 răspunsuri to “grădina doamnei Sei (1)”

  1. conkan Says:

    ‘Sei Shonagon își scrie Însemnările din perspectiva unei făpturi marcate de o formație estetică matricială’. Nu cred că se inventase conceptul de estetic atunci. Apoi, nu poți aplica unei literaturi japoneze în secolul X construcții de genul : ‘unde domină un tendențios dolce far niente’. Aplecarea spre estetic continuă în restul textului, E ca și cum un extraterestru ar aplica propriile metodologii pe un text scris de cineva contemporan. Un ochi manierist nu poate fi din principiu, fiindcă ochiul manierist e strict baroc. Numinos aplicat culturii japoneze??? Și mai sunt multe…

  2. conkan Says:

    părerea mea de cititor al lui sei shonagon

  3. mesmeea cuttita Says:

    well, marius, as spune ca exista oarecare incrancenare in comentariul prim de mai sus, asa incat nu are rost sa raspund

  4. sauribalic Says:

    ce le-ar mai plăcea sauribalicilor să facă un al doilea Mare Ospăţ într-o grădină neîngrădită împărătească! mai ales că ne-a vorbit în vis o şamană japoneză despre ikikuchi, kamikuchi şi saurikuchi şi am înţeles din asta că avem legături puternic destrămate cu acea cultură vrăjitorească:)

  5. mesmeea cuttita Says:

    pai atunci sa faca sauribalicii ospatul cu pricina si sa invite lumea la el!

  6. conkan Says:

    Ca să nu mai par încrâncenat, întreb următorul lucru: în ce măsură ochiul teoretic al europeanului (învățat cu anumite cutume) se aplică unei culturi japoneze care, din știința mea, operează cu alte concepte. Adică estetica, manierismul etc. sunt produse europene. Nu era mai simplu să tratăm romanul lui Sei Shonagon, pur și simplu, din interiorul mecanismelor sale, fără a apela la concepte europene. În fine, poate e doar viziunea mea.

  7. mesmeea cuttita Says:

    tocmai asta este problema.
    ce sa faca europeanul care analizeaza cultura japoneza, daca nu are instrumente „japoneze”?
    sa nu o mai analizeze?
    nicidecum.
    ii aplica instrumente europene, chiar daca avant la lettre, in anumite cazuri.
    drept care am procedat in consecinta.
    asijderea, tot europeanul e cel care aplica si culturii europene instrumente „japoneze”, uneori.
    de pilda, vorbim despre „harakiri” vizual, in cazul lui oedip. (si al auto-ranirii sale). punem ghilimelele de rigoare, desigur. ar trebui sa renuntam la astfel de lucruri?
    nu cred. cultura este un amalgam de concepte, idei, curente.
    sei shonagon scria la trecerea dinspre mileniul I spre II. ce se gasea atunci in literatura europeana? se gaseau niste lucruri interesante dar nimic care sa fie echivalat cu abundenta stilista a lui sei shonagon.
    fireste ca insemnarile de capatai puteau fi analizate si doar prin mecanismele sale interioare.
    eu insa am preferat alta cale.

  8. FID Describor Says:

    Mereu imi vin idei cand citesc altceva. Imi amintesc, legate de toate astea niste picturi ale lui VvGogh, cele cu „motive” orientale, cu ideograme, cu poduri din gradini japoneze.
    Mi se pare interesant tocmai ca ceea ce era notatia aceea, exuberanta-fireasca, devine pentru noi, uneori, obiect al dereglarii senzoriale. Ma rog, e mult de discutat, dar cred ca e de spus. Si la van Gogh era asta, asa cred acum.
    Gradinile au o „nebunie” a lor. Eu ma intindeam demult de tot printre plante (as fi zis atunci ca pe sub plante!) si mi se parea ca apare o jungla in miniatura.

  9. mesmeea cuttita Says:

    describor imi face intotdeauna pofta de o gradina ascunsa a copilariei…

  10. FID Describor Says:

    Ma autoinvestesc in functia („functie” via Foucault :)) de datator-de- idei-de-roman.

  11. mesmeea cuttita Says:

    describorfouc sau foudescribault!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: