Cam așa arată traseul meu lisabonit pe urmele lui Fernando Pessoa care, în timpul vieții nu și-a dorit altceva decât să îl imite, situațional, pe Rilke și să găsească un castel care să-l adăpostească creator. Cum Pessoa știa că nu va avea norocul poetului german, adică nu va avea sorți buni în muze bogate, el a încercat să ajungă măcar bibliotecarul nu știu cărui castel din Portugalia. Nu a izbutit acest lucru, dar, la o jumătate de veac de la moartea poetului, statul portughez l-a declarat oficial pe Pessoa bibliotecar onorific al castelului cu pricina! Cel puțin așa povestește Virgil Mihaiu că au stat lucrurile!
Casa unde s-a născut Pessoa (și statuia lui de bronz, cu un cap din cărțoi – Domnul Echt a prelucrat poza și a pus-o vertical, așa cum trebuia).
Senhor Anir (în căutarea stră-străbunicului său portughez, inginer de cale ferată venit în România să construiască Podul Saligny) și subsignata în cafeneaua A Brasileira, unde Pessoa scria pe rupte.
Simpatica fațadă a cafenelei Brasileira.
Casa unde a trăit-locuit Pessoa.
Spitalul unde a murit Fernando-Alberto-Alvaro-Ricardo-Bernardo și mulți alții.
Mormântul poetului, în mănăstirea San Geronimo (fotografie postată corect tot cu ajutorul Domnului Echt).
septembrie 24, 2011 la 6:30 pm |
mi-ati facut dor. trebuie sa ma intorc cindva pe-acolo.
septembrie 24, 2011 la 8:24 pm |
chiar si eu trebuie sa ma intorc, fiindca am ratat catedrala cu elefanti inauntru!