Măruntaie după rețeta din Porto

Și pentru că vreau să postez vizual (în curând) traseul meu pessoan prin Lisabonita (cu ajutorul lui Virgil Mihaiu pe post de călăuză), iată poemul meu favorit (dintre cele scurte) din opera lui Pessoa. E un poem semnat sub heteronimul Alvaro de Campos. Dintre poemele lungi (semnate în fel și chip) îmi plac grozav Odă maritimă, Ploaie oblică și Tutungeria.

(în imagine e subsignata la cafeneaua Brasileira, unde obișnuia să scrie Pessoa)

 

Măruntaie după rețeta din Porto

 

Într-o zi, într-un restaurant, în afara spațiului și a timpului,

Mi-a fost servită iubirea sub formă de măruntaie reci.

I-am spus delicat omului de la bucătărie

Că le preferam calde

Fiindcă măruntaiele (gătite după rețeta din Porto) nu se mănâncă niciodată reci.

 

S-au luat la ceartă cu mine.

Nu poți avea niciodată dreptate, nici măcar la un restaurant.

N-am mâncat nimic, n-am mai vrut nimic, am cerut nota

Și am ieșit să străbat strada în lung și-n lat.

 

Cine știe ce vor să spună toate astea?

Eu nu știu, și tocmai mie mi s-a întâmplat…

(Știu că în copilăria fiecăruia dintre noi a existat o grădină

Publică, o grădină a lui ori a vecinului.

Și știu bine că peste toate aceste grădini stăpână era doar joaca.

Și că azi stăpână e tristețea.)

 

Le știu pe toate astea cu vârf și îndesat,

Însă, dacă am cerut iubire, de ce mi s-au adus

Măruntaie reci gătite după rețeta din Porto?

Nu e o mâncare să poată fi consumată rece,

Dar rece mi-a fost adusă.

Nu m-am plâns, doar că era rece,

Niciodată nu poate fi consumată rece, dar rece mi-a fost adusă.

 

(traducere de Dinu Flămând, 2011)

Anunțuri

9 răspunsuri to “Măruntaie după rețeta din Porto”

  1. scorchfield Says:

    Există la Pessoa o geometrie a versului, sigur traducerea poate fi influenţată de ataşamentul celui ce cunoaşte limba în care poezia pluteşte, adică să traducătorul să fie de acea parte a universului favorabilă lui; în cazul de faţă, citind poezia în premieră, mi-am adus aminte de Dan Barbilian.

    Mulţumesc!

  2. FID Describor Says:

    Da, da, gradina aceea! Si Sub vulcan era o gradina. Am visat si eu odata una. Se revarsa dintr-un perete de sticla.
    Cand eram mai `mic` ma gandeam la un basm inventat, o poveste de dragoste intre Regele Petroselinum si Regina Gardinia. Dar a ramas undeva, in vreo gradina subterana.
    Domnul Fernando P. e si el printre fiintele gigante din Poetical Space/Garden. 🙂

  3. mesmeea cuttita Says:

    versul despre gradina are o finete aparte, fanata ca o imortela si in acelasi timp diafana prin simplitatea sa!

    frumoasa ideea ta cu povestea dintre petroselinum si gardinia, deja ma gandesc la cum stau ei intr-o gradina underground!

  4. FID Describor Says:

    Gradina underground! Asta da formula.
    🙂

  5. mesmeea cuttita Says:

    cu adevarat!
    doar sunt destule locuri unde odinioara era regina joaca, iar astazi e tristetea.

  6. valeriu Says:

    ”Nu poți avea niciodată dreptate”. Cred ca e adevarat…

  7. mesmeea cuttita Says:

    hmmm…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: