mopete in memoriam

Livrescul este foarte fin încastrat în poezia lui Mircea Ivănescu, în marginalii mozaicate în care sunt citați, invocați, rescriși, parafrazați, reinventați (sau pur și simplu sunt doar pretexte de lucru poetic, într-o ordine aleatorie): Thomas Mann, Dostoievski, Dante, Robert Frost, Brahms, Scarlatti, E. T. A. Hoffmann, Virginia Woolf, Robert Musil și mulți alții. Ca modele recunoscute: T. S. Eliot și Ezra Pound, dar și Rainer Maria Rilke (cel puțin pe anumite secvențe ale poeziei ivănesciene). Poemul devine, totuși, rar unul metatextual sau intertextual, întrucât citatul este doar un pretext. Mircea Ivănescu, poetul, nu intenționează să epateze prin cultură, ci să propună un puzzle prelucrat în stilul său problematizant existențial. Un personaj-cheie care marchează multe dintre poeme (după cum remarca intuitiv și abisal Matei Călinescu în prefața sa la cea mai pregnantă antologie a poeziei lui Mircea Ivănescu – versuri poeme poesii. altele aceleași vechi nouă, Editura Polirom, 2003) este fratele mort al poetului, Emil, suicid în tinerețe și intelectual cotat foarte laudativ de către colegii săi de generație, de care poetul este fascinat și pe care îl conține sau al cărui geamăn se consideră, scriind, adesea, în nume dublu, plural (noi).

Histrionismul suav  îl face pe M. I.  să inventeze viața unor personaje care depășesc banalitatea cotidiană, printr-un rest de sfințenie care le înnobilează, fie că este vorba despre omulețul mopete (cel mai aplicat alter ego m-ivănescian), despre încifratul v înnopteanu – un adict la discuțiile semi-filosofice -, despre urmuzianul prieten al tatălui lui vasilescu (cel mai vag personaj al poetului), despre i. negoescu (eseist ciudat), despre teatralii gogo zagora, dr. cabalu sau el midoff, cărora li se adaugă figuri feminine venerate și studiate cu un cavalerism închinător de invidiat: rowena, nefa, denisa, martha, mariana vorona (lista este și rămâne deschisă).

O miză specială există în demonstrația cu tendință a poetului de a scrie exclusiv versuri cu minuscule, pentru a se plasa pe sine, pe de o parte, în ipostaza unui poet (tematic) al banalului cotidian (ceea ce este fals, întrucât poezia ivănesciană trece dincolo de această siglă de interpretare), iar pe de altă parte pentru a paria pe poezie ca pe un ritual terestru firesc, care, însă, își deschide ramificațiile (în ciuda aparențelor) spre ceva mult mai mult decât atât. În felul său, Mircea Ivănescu este un prozator care nu poate scrie proză decât în poezie. Dar lucrul acesta este de ajuns pentru cititorii săi.

https://mesmeeacuttita.wordpress.com/2011/04/07/mopete-si-v-innopteanu-in-noul-mileniu/

Anunțuri

6 răspunsuri to “mopete in memoriam”

  1. ora25 Says:

    😦 abia ce-am vorbit de fulgi funebri

  2. mesmeea cuttita Says:

    si ploi funebre

  3. evaziuni spontane Says:

    sic transit gloria…traducătorilor de-odinioară. :(Că acelora de azi, am multe să le reproşez, eu una….

  4. mesmeea cuttita Says:

    sic transit si gloria poetilor!

  5. evaziuni spontane Says:

    pentru mine( şi nu sunt singura), poeţii nu mor niciodată, am senzaţia certă că poezia durează mai mult ca proza. Nu, gloria poeţilor mari nu trece, numai alte glorii trec…

  6. mesmeea cuttita Says:

    asa sa fie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: