Lizard Jim

De la începutul lunii iulie mă tot bântuie faptul că, acum 40 de ani, Jim Morrison a murit și că, dacă ar fi trăit, ar fi avut astăzi 67 de ani de șopârlire cel puțin metaforică, adică ar fi fost destrămat îndeajuns (deja era destrămat și îmbătrânit prematur în ultimele luni de viață). Lizard King. Un poet de nișă, care a făcut carieră insolentă de vocalist și star rock. Mă apucă sughițul și sminteala când citesc despre el că a fost „zoroastrul spiritual și intelectual al anilor ’60, poetul care a metamorfozat rock-ul într-un telescop îndreptat deopotrivă către abisurile ființei limitate și către spectrul astral al universului nelimitat”. Sărmanii poeți cu reverii șamanice nu știu ei cum vor fi prinși în insectare de prețiozități și emfază de către generațiile din mileniul trei, specializate în telescopare!

Așa că o să fac o cură cu tendință de The Doors și Lizard Jim în zilele care vin. Mai jos, de audiat The Crystal Ship, unul din cântecele mele preferate, în trei versiuni: cea clasică (cu Jim serafic-sobru), alta în concert (cu orga electronică mai nuanțată) și a treia tot în concert (cu Jim beat).

(Niciodată nu mi-au plăcut pozele lui carnale de gigolo, întotdeauna le-am preferat pe cele bărboase și îndepărtate de lume.)

Anunțuri

17 răspunsuri to “Lizard Jim”

  1. domnul echt Says:

    la fel si cu fotografiile lui eminescu, cele din adolescenta, de pus la profil pe face book. gretos de serafice.

  2. mesmeea cuttita Says:

    cea mai tulburatoare e poza cu eminescu nebun, de acord!
    (aceea unde seamana cu nietzsche)

    cazul lui morrison e mai complicat, fiind vorba de un „samanism” prost inteles sau aiurea inteles de catre fani!

  3. echt Says:

    exact poza in care este leit nietzsche este si preferata mea. daca cineva vrea sa il inteleaga pe eminescu de la fotografia aceea trebuie sa inceapa. (imi imaginez o ceremonie rasuflata cu ocazia zilei poetului iar in spatele prietenului nostru caramitru, care recita deja de cateva zile, se afla aceasta poza uriasa cu eminescu nebun).

    mi-am facut si eu multi neprieteni de cate ori am contestat acest samanism teatral. oricum la nivelul imaginarului el a conturat modelul starului rock – frumos, rebel, poet etc.

  4. echt Says:

    eu raman undeva ratacit pe urmele unei caravane spaniole

  5. mesmeea cuttita Says:

    frumos si rebel! no way (decat intr-un singur caz)
    prefer urat si poet suta la suta!
    🙂

    caravana spaniola?!
    (dl. echt e enigmatic)

  6. echt Says:

  7. mesmeea cuttita Says:

    🙂
    ma gandeam la ceva mai complicat si echtian, de aici nelimpezirea!
    sa-l ascultam deci pe jim prins in caravana lui psihica.

  8. pow wow Says:

    Si pe noi ne-a bîntuit Jim. Cu si fara poza/e, urît sau frumos, cel „reîncarnat” de/ în Val Kilmer au ba. Jim pur si simplu.
    PS / Cum o fi cîntat a capella ?

  9. mesmeea cuttita Says:

    trebuie ca i se potrivea teribil a capella!
    intrucat vocea lui (groasa si brutal de percutanta in melodiile puternic ritmate) era aceea care facea in asa fel incat cantecele cu pricina sa nu sune a anii ’60-’70, ci sa fie preluate chiar acum, dupa mai bine de 40 de ani, ca actuale, contemporane sonor etc.

  10. voroncas Says:

    aceeasi senzatie am avut-o si eu cu/despre vocea lui, dar nu reuseam s-o explic exact. iar asta e probabil singurul motiv pt. care reusesc din cand in cand sa mai ascult doors cu placere, nefiind totusi printre preferatii mei (nici ei, nici anii ’60-’70 intr-ale muzicii).

  11. mesmeea cuttita Says:

    mai multi amici sonori spun exact acelasi lucru!

  12. evaziuni spontane Says:

    exact, pozele lui bărboase sunt mai tari…

  13. mesmeea cuttita Says:

    🙂

  14. Alina Croitoru Says:

    Draga Mesmeea,

    Iti citesc blogul cand si cand, n-am mai intrat pe el de ceva vreme insa. M-am hotarat sa iti scriu un mesaj la postul asta din doua motive: unul este ca imi place foarte mult piesa asta si al doilea este ca de doua zile sunt absolut „tripata” pe The Doors si fascinata de Jim (intotdeauna m-au amuzat fetele care cadeau in fascinatie pentru cate o figura artistica masculina, nu credeam sa patesc ceva atat de „highschool-ish” la 25 de ani), nu fac decat sa ascult muzica lor, sa vad documentare, sa citesc poeziile lui Jim si sa ma simt grozav de indragostita de vocea lui, aerul lui si muzica lor. Iar cand intru si vad ca tu ai un adevarat serial de postari despre Jim nu pot decat sa ma mir de asa sincronicitate si sa ma simt si mai bine :). Desi intr-un alt fel decat Jim, Jung (apropo de sincronicitate) e si el marea mea pasiune. Ce bine ca gasesc pe blogul tau semne despre amandoi :). I’ll be back more often ;).

  15. mesmeeacuttita Says:

    draga alina, be back whenever you want, this is not the end (ca sa-l iau in raspar pe king lizard)
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: