Banchizele vernil ale fluviului Magdalena (4)

Pe malurile fluviului Magdalena, în zonele cele mai pline de vârtejuri, se zăreau jivinele junglei, fie făcându-şi siesta, fie hârjonindu-se între ele ori purtând bătălii pentru supremaţie. Se găseau acolo, într-o amestecătură stridentă şi fățiș-sonoră, caimani lucioşi cu boturi pătrăţoase, maimuţe cu dosurile roşii ori portocalii de parcă ar fi fost opărite, iguane scorţoase cu limba încărcată, lamantini melancolici cu gene lungi, papagali cu cozi în formă de evantai şi mătură la un loc, fluturi graşi cât jumătate din capul unui om. Parcă ar fi, nu-i aşa, chiar grădina devastată a paradisului, observă căpitanul Diegaritano, iar dumneavoastră sunteţi noua Evă şi noul Adam, îi tachină el pe cei doi bătrânei îndrăgostiţi la o vârstă nepotrivită. Atunci nu mai trebuie decât să aflăm cine este Dumnezeu, îi răspunse Nando pregătit deja de oarecare vreme pentru această idee. De văzut cine va fi şarpele ivit din măr, adăugă Fiona cu gura zâmbitoare de femeie trecută, dar ştiutoare a ispitelor încă dulci-amărui. Grădina paradisului nu este neapărat o abureală, reveni căpitanul Diegaritano la discursul său de chefliu binevoitor. Dacă oamenii nu ar fi uitat să se bucure de lucrurile simple şi dacă ar mai putea descoperi uimirea tuturor celor aflate la începutul lor, nimic nu s-ar pierde şi destul s-ar câştiga. S-ar pierde unde şi unde s-ar câştiga? îl chestionară îndrăgostiţii. Atât în cer, cât şi pe pământ, răspunse căpitanul petrecăreţ. Iată, holera de-acum i-a ajutat pe unii să moară mai repede, iar pe alţii să iubească mai mult şi mai în taină. Unii plutesc pe fluviu ca nişte peşti necunoscuţi, iar alţii se iubesc pe potriva iubirii lor, drept care moartea îi iartă pentru destulă vreme.

Anunțuri

12 răspunsuri to “Banchizele vernil ale fluviului Magdalena (4)”

  1. sauribalic Says:

    !!!tocmai am capturat o căpităneasă pe nume Onatira, care preinde că e soţia lui Diegaritano şi care urmăreşte povestirea mesmeioasă cu mare interes, fiindcă vrea să afle veşti de pe fluvial Magdalena. numai lucruri nepotrivite prin Sauritania 😦
    totuşi, e bine că avem pe cine lăsa de strajă cât vom fi plecaţi. aşa că poate Onatira îşi va băga coada pe blogul acesta, mesmeea cuttita să fie cu băgare de seamă!

  2. mesmeea cuttita Says:

    ori poate ca onatira e vreo jivina a junglei, ratacita bezmetic si nasatios 🙂

  3. onatira Says:

    socotind după coada jivinoasă de mătură şi jungla jungiană, da, mai degrabă :))

  4. Deny Says:

    „Unii plutesc pe fluviu ca nişte peşti necunoscuţi, iar alţii se iubesc pe potriva iubirii lor, drept care moartea îi iartă pentru destulă vreme.” acest citat m-a impresionat. Moartea ii iarta pe cei care se iubesc…da, fiindca iubirea te leaga pana dincolo de moarte, o anuleaza.

  5. mesmeea cuttita Says:

    dixit !

  6. ora25 Says:

    şi lamantinii scriau poezii romantice din genele mai lungi decât mustăţile?

  7. mesmeea cuttita Says:

    cam asa, desi in cazul lor lamantinesc (si nu lamartinesc) se poate vorbi despre o recidiva intra-romantica (pe fluviul magdalena se zvoneste ca asa stau lucrurile) 🙂

  8. mesmeea cuttita Says:

    … mai degraba cu un soi de comprese animice!

  9. dolores Says:

    Ce mult schimba iubrea,bolnav sa fii si ea te vindeca.

  10. mesmeea cuttita Says:

    .:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: