Aguirre, Kill Me Please, Toby Dammit

Sâmbătă după-amiază am propus un maraton cinematografic de gurmet, cu tentă de thriller. Mai întâi Werner Herzog și al său Aguirre, biciul lui Dumnezeu (1972), fiindcă îl ador pe demonic-charismaticul actor Klaus Kinski (o adevărată pacoste umană, dar un actor mie la mie, procentual vorbind).

Apoi am postmodernizat sinuciderile din Kill Me Please, film văzut pentru întâia dată la TIFF, ediția 2011, în regia lui Olias Barco, dar revăzut cu delicii la fel de made in Self-Europe-Tarantino.

Iar pentru final am lăsat mica și uitata capodoperă felliniană (1968), Toby Dammit (după E. A. Poe), pe care și eu am vizionat-o de-abia acum: un Terence Stamp în formă maximă, dar un diavol-fetiță care ar fi meritat să fie mai dezvoltat. Apoi am povestit despre vizigoți, la Cetățuie, deasupra Clujului, și m-am luptat cu coropișnițele. Iar la miezul nopții am străbătut Someșul în lung, pe o pustietate răcoroasă.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Aguirre, Kill Me Please, Toby Dammit”

  1. ora25 Says:

    foarte tare vreau să ştiu cum te-ai luptat cu coropişniţele. că şi eu mă lupt cu una, încă de când eram mică.

  2. mesmeea cuttita Says:

    m-am luptat cam greu si cu lipici, fiindca erau dezlipicioase si misunau gadilitor pe gat, direct de pe florile de clopotei (ei ele tot cu gat lung)
    🙂

  3. ora25 Says:

    ahaaaa, la imobilizare nu mă gândisem! 🙂

  4. mesmeea cuttita Says:

    a fost urmuzian…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: