Algerianca

Ca să nu mai suprapună nimeni înfățișările, ca să nu mai facă nimeni aproximări portretistice, indiferent că e vorba de Juliette Binoche sau Isabela Rosellini :)! Iată actrița (cu sânge algerian) pentru al cărei chip am votat vreme de douăzeci și cinci de ani și am spus că e cea mai frumoasă și exotică (deși nu sunt o fană a ochilor albaștri, ci a celor negri).

Poate fi văzută în trei roluri de excepție (Povestea Adelei H, Posesiune, Camille Claudel), în rest e comme çi, comme ça, talentată, dar nu neapărat teribilă. Mi-a plăcut enorm, întotdeauna, numele ei de familie, drept care așa îi și spuneam, fiindcă suna încifrat și enigmatic, precum un inel de efrit.

Vorbesc aici doar de înfățișarea ei. Cerebral, nu a fost niciodată o supradeșteaptă sau un creier performant (precum „urâtele” Bette Davis ori Katherine Hepburn, pe care le-am aproape adorat), dar a avut întotdeauna bun simț și decență, știind că viața privată este ceva ce merită păstrat doar pentru sine.

Astăzi, Algerianca mea îmbătrânește tot mai fățiș, ridat și corpolent. C’est ça. Firește – e o postare frivolă, cea de acum.