De Sânzienele care tocmai au trecut, Ernesto Sábato ar fi împlinit 100 de ani. Ce neajuns că a murit cu doar aproape două luni înainte să împlinească centenarul! Mi l-am închipuit arzându-și romanul Despre eroi și morminte, tocmai pentru că a și făcut așa ceva sau, mai exact, a încercat să facă, neizbutind. Martorii spun că manuscrisul capodoperei a ars parțial sau a ars de tot, dar era un manuscris secundar, iar nu cel principal. Se pare, însă, că Sábato a ars în mod desăvârșit alte manuscrise despre care astăzi nu se știe decât că erau manuscrise și că au ars. Mărturisesc că numai piroman cu apetit livresc nu mi l-am închipuit! Ce-ar fi spus în acest caz diavolul-șef Woland al lui Mihail Afanasievici Bulgakov care afirma și garanta că manuscrisele nu ard?!
P. S.
Măcar pricep acum de ce anul acesta, de Sânziene, nu am avut respectabila întâlnire vrăjitorească în patru fete-doamne cucuiete! Fiindc-am cules zmeură, într-o grădină plouată și smochinită din Clusium.
Mesmeea Cuttita's Blog 
iunie 27, 2011 la 5:30 am |
Eu am cules zmeura din gradina mea personala,. Ce sa zic, pe 24 iunie eu am o zi trista, dar asta e altceva. Poate e adevarat ca manuscrisele nu ard, fiindca acele manuscrise(sau macar ceva din ele) tot se vor regasi in varianta finala a operei.
iunie 27, 2011 la 4:12 pm |
zmeura era secundara in povestea mea de pe blog 🙂
iunie 27, 2011 la 8:25 am |
Cine stie, stie… Faptele noastre poetice ar trebui sa fie asa de adevarate, incat sa stim care da si care nu… Poate si Matei Caragiale sa stie ceva, si pe acolo se ardeau carti.
iunie 27, 2011 la 4:13 pm |
arsul cartilor, de fapt al manuscriselor care nu ard, desi ard.
ard nearzand, cine sa mai stie?!
iunie 27, 2011 la 3:38 pm |
noi am trecut pe lângă Calvaria în noaptea de Sânzâiene shi ni s-a părut că auzim un foshnet mătăsos shi vrăjitoresc dintr-un copac; ba mai mult, ciupercile de pe scoartza lui au prins a se mishca, ceea ce ne dă de răzgândit dacă mesmeea cuttita a fost sau nu pe-acolo:) sau o fi fost vreo ucenică, fiindcă prea s-au petrecut lucrurile vădit cu partea lor de magie:)
iunie 27, 2011 la 4:14 pm |
n-am fost anul acesta la calvaria, dar poate voi ajunge in iulie, dupa ce se domolesc ploile 🙂
(oricum, trebuie sarit clandestin gardul)
iunie 27, 2011 la 6:32 pm |
Stiu ca era secundara, dar am vrut sa incep eu cu ea…nici dvs nu ati bagat in seama restul
iunie 27, 2011 la 8:00 pm |
am bagat in seama tot, dar cu manuscrisele e mai incurcata trebusoara …
iunie 28, 2011 la 1:17 pm |
Vai, sfânta zmeură, ce-i mai bun pe lume!…:)
iunie 28, 2011 la 5:58 pm |
la concurență cu frăguțele – în sfințenie
iulie 4, 2011 la 6:07 pm |
regina sanzienelor. oare cum erati dvs la saisprezece ani? ca asa cred ca au ele, vesnic 16 ani. si eu trebuie sa fac o camara plina de dulceturi ca o bunicuta precoce. + kafka si manuscrisele distruse. cum e mai bine, sa ai manuscrise bune dar sa le arzi sau proaste si nearse pt eternitate si sa le laude altii degeaba? 🙂
iulie 4, 2011 la 7:39 pm |
la 16 ani eram destul de nastrusnica, parca.
camara cu dulceturi e de invidiat intotdeauna, mai ales daca exista dulceata de fragutze, miam-miam!
excelenta intrebarea cu manuscrisele, hmmm
iulie 10, 2011 la 4:29 pm |
In ton cu arderea manuscriselor, voiam sa adaug (chiar daca tardiv) ca mi se pare interesant faptul ca Noaptea de Sanziene se suprapune in anumite zone cu Noaptea de Sf.Ioan (poate ati vazut-o si dvs.): anul acesta am asistat si eu la o astfel de Nit de San Joan catalana, cu un foarte interesant ritual al focului/focurilor, iin jurul carora dansau „dimonis”.
iulie 11, 2011 la 4:07 am |
noptile catalane trebuie ca sunt cu talc…